Dupa o zi de mers intr-un ritm monoton pe interstate 40, semnul indicator spre orasul Sky City a aprins beculetele curiozitatii. Oare Sky City este chiar ceea ce inseamna numele, un oras undeva sus, in munti, aproape de ceruri? Sau poate nu....
Orasul era semnalizat la cateva zeci de mile de soseaua principala, iar peisajul plat pe care il vedeam nu anunta nimic spectaculos. Orasul prin care treceam era modest, ca sa nu zic saracacios. Am continuat totusi, deoarece un indicator vechi si sifonat anunta un centru cultural si un muzeu de olarit.
Curand nu mi-a venit sa imi cred ochilor: drumul pe care mergeam era de fapt un deal, apoi cobora spectaculos intr-o vale, pentru a trece timid printre niste porti naturale formate din niste stanci uriase. Departe de tot se vedeau case. Chiar era un oras aproape de cer!
Am continuat drumul cu nerabdare si curiozitate. Cine sunt oamenii care locuiesc acolo? Cum au evoluat ei de-a lungul timpul? De ce s-au stabilit acolo si ce relatie au cu blocurile de piatra care le strajuiesc intrarea? Nu mi-am putut stapani un sentiment ciudat care ma cuprindea. Un fel de pace, un fel de veneratie si un fel de frica. Peisajul iti taia respiratia si impunea respect.
Cand am ajuns la fata locului soc si groaza! Centul cultural era inchis, totul era pustiu, iar la intrarea inspre oras era scris mare si citet: NO VISITORS BEYOND THIS POINT! Era clar, eram intr-o rezervatie, mai vazusem acest anunt intr-o alta rezervatie de indieni pe care am vrut s-o vizitam. Stiind ca au reguri clare, am inchis aparatul foto si am intors masina, parasind cu regret locul.
A ramas totusi bucuria descoperirii unei Americi dincolo de ghidurile turistice si emotia intalnirii cu un loc magic.
Daca ajungeti in New Mexico, vizitati Sky City! Mai multe informatii gasiti aici
Si inca o sugestie: e bine din cand in cand sa va abateti de la drum, sa va ascultati intuitia, sa aveti curaj si explorati locuri noi. Puteti vedea locuri deosebite, care nu apar la prima rasfoire a unui ghid turistic.
Orasul era semnalizat la cateva zeci de mile de soseaua principala, iar peisajul plat pe care il vedeam nu anunta nimic spectaculos. Orasul prin care treceam era modest, ca sa nu zic saracacios. Am continuat totusi, deoarece un indicator vechi si sifonat anunta un centru cultural si un muzeu de olarit.
Curand nu mi-a venit sa imi cred ochilor: drumul pe care mergeam era de fapt un deal, apoi cobora spectaculos intr-o vale, pentru a trece timid printre niste porti naturale formate din niste stanci uriase. Departe de tot se vedeau case. Chiar era un oras aproape de cer!
Am continuat drumul cu nerabdare si curiozitate. Cine sunt oamenii care locuiesc acolo? Cum au evoluat ei de-a lungul timpul? De ce s-au stabilit acolo si ce relatie au cu blocurile de piatra care le strajuiesc intrarea? Nu mi-am putut stapani un sentiment ciudat care ma cuprindea. Un fel de pace, un fel de veneratie si un fel de frica. Peisajul iti taia respiratia si impunea respect.
Cand am ajuns la fata locului soc si groaza! Centul cultural era inchis, totul era pustiu, iar la intrarea inspre oras era scris mare si citet: NO VISITORS BEYOND THIS POINT! Era clar, eram intr-o rezervatie, mai vazusem acest anunt intr-o alta rezervatie de indieni pe care am vrut s-o vizitam. Stiind ca au reguri clare, am inchis aparatul foto si am intors masina, parasind cu regret locul.
A ramas totusi bucuria descoperirii unei Americi dincolo de ghidurile turistice si emotia intalnirii cu un loc magic.
Daca ajungeti in New Mexico, vizitati Sky City! Mai multe informatii gasiti aici
Si inca o sugestie: e bine din cand in cand sa va abateti de la drum, sa va ascultati intuitia, sa aveti curaj si explorati locuri noi. Puteti vedea locuri deosebite, care nu apar la prima rasfoire a unui ghid turistic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu