Los Angeles - orasul contrastelor

Ca sa scap de lucrurile grele pe care mi le propusesem pe ziua de azi, am zis sa incep cu shopppingul. Inarmata cu o harta plus aplicatia Here pe telefon, am pornit sa caut un magazin Victoria's Secret, care era marcat la 550m de hotel. Numai ca, fiind dimineata, fiind femeie (si blonda pe deasupra), in loc sa o iau dreapta, am mers la stanga. Nu am parcurs mai mult de 200m si am inceput brusc sa transpir. Nu era de la caldura, ci de la privirile trecatorilor care ma urmareau, care ma dezbracau si de la vocile dogite care mi se adresau. Eram in centrul orasul, pe indicator scria Fashion District si eu totusi vedeam corturi, oameni chirciti pe trotuare, priviri pierdute si inhalam miros de urina si transpiratie statuta. Am mers in continuare, sperand ca dupa primul colt sa apara magazinul. Dar nu, din pacate intram din ce in ce mai adanc in ghetoul central al orasului. Desi mi se parea ca ma urmareste un negru cu bicicleta si ca o masina merge prea incet in spatele meu, am tras aer in piept si am avut un flash de inspiratie: am luat-o in directia gresita!!! La intoarcere am marit pasul si am reusit sa imi iau inima in dinti si sa scot telefonul sa fac 2 poze si sa identific directia potrivita.

 

 

Odata ajunsa la magazin, in Business District, cartier de zgarie nori, am avut o strangere de inima gandidu-ma ca eu am norocul sa ma rasfat cu lucruri noi la nici mai putin de 1km de oameni care nu si-au schimbat hainele cu saptamana. La colt de strada, cei care au reusit sa se tarasca din ghetou primeau snacks-uri gratuit.
Satula de imaginile din centrul orasului am pornit spre suburbii: Hollywood si Beverly Hills.
Walk of Fames era plina, plina de turisti, animatori, vanzatori, mai, mai ca nu mai puteai vedea stelele. Daca la un capat frematul si consumerismul erau la ele acasa, la celalalt capat am reintalnit imaginile din centru: oameni fara casa si fara capatai.
Beverly Hills era linistit. Stapanii erau plecati, doar cativa ingrijitori tundeau gazonul, plimbau copiii si cainii. Case de-o obscenitate rara, ne-ntalnita pe la tara, se aliniau marete la umbra palmierilor, putand gazdui o mica armata de oameni ai strazii...dar viata nu e intotdeauna dreapta...

 

 

 

 

Pe drumul de intoarce, intr-un trafic infernal, am avut vreme sa ma gandesc la multe, la ce imi doresc si ce as vrea eu sa fac, iar unul dintre lucrurile pe care nu vreau sa le fac, este sa ma intorc in acest oras, in ciuda punctelor lui tari.