marți, 30 august 2016

Outerbanks - intalnirea cu oceanul


La extremitatea coastei de est a Statelor Unite se afla lantul de insule Outerbanks, o minune de dune de nisip, delte si limanuri, muuult mai spectaculoase ca Delta Dunarii (parerea mea).

Pe insula Ocracoke am campat si am incercat sa fac surf. Plina de vanatai, cu unghii rupte, racita si cu febra musculara, am renuntat curand. Dar este o experienta pe care o recomand. Provocarea de a trece de propriile bariere, satisfactia de a calarii valul, bucuria ca ai reusit sa te smulgi din furia apelor, merita toate eforturile.

 Si daca ziua malul apei este al omului, noaptea, sute de crabi ies din cuiburile de nisip si napadesc plaja. Nu ai cum sa nu fi fascinat de miile de picioruse are alearga haotic pe langa tine, de ochii negri care te fixeaza magnetic, de modul lor de camuflare si de atac.


 Pornind spre continent, am ales drumul cel mai lung, pentru a face un tur al farurilor de pe insule. Soseaua a parcurs mici sate, zone luxoase de agrement, am vazut dune de nisip si numeroase bizarerii, cum ar fi o replica a unui UFO si caprioare.

Din pacate, din cauza furtunii, nu am reusit sa vad decat 3 din cele 5 faruri de pe Outerbanks. Am inteles ca aceste faruri au mai mult decat un rol functional (chiar si in zilele noastre), fiind simboluri ale supravieturii omului in relatie cu oceanul.


Intalnirea cu oceanul Atlatic a fost...furtunoasa, si la propriu si la figurat. Am trecut peste ocean pe ferry, pe pod, dar si pe...placa de surf (nu pun la socoteala avionul). Am vazut colonii de crabi, m-au lovit valurile, am facut un tur al farurilor, am mancat vietati de apa, m-a ars soarele si m-a speriat furtuna. Am fost incantata, dar si speriata.

 Consider ca frumusetile coastei de est sunt prea putin puse in evidenta comparativ cu coasta de vest a Americii si ca suprizele pe care le poti avea pot concura foarte usor cu ispitele din Las vegas, sa zicem.