duminică, 21 august 2011

Casa memoriala Tudor Arghezi - o portie de cultura

Pentru cei care stau in Bucuresti in weekend si nu au inspiratie sau poate s-au plictisit sa mearga in mall/la piscina/la terasa cu mici si bere, reteta este urmatoarea:
  1. Se ia un prieten (sau mai multi, dupa gust)
  2. Se alege un parc si anume parcul Tineretului, ca altfel nu iese reteta
  3. Se inchiriaza niste biciclete
  4. Se ia parcul sub cauciurile rotilor. Dupa ce am amestecat totul bine, fundurile sunt fezandate in sa, parcul e vazut in sus si-n jos, prietenul a transpirat bine, se iese din parc si se merge alene pe stradute.
  5. Pe GPS sau pe bajbaite se ajunge in strada Martisor.
  6. Ultima operatiune inainte de a savura reteta este gasirea casei unde a locuit si a creat Tudor Arghezi. Din pacate e slabut semnalizata si am ratat intrarea prima data.
Dar reteta ne-a reusit, am intrat la muzeu si o sa va spun ce au savurat papilele noastre gustative.

Am trecut de poarta verde din lemn, am mers pe o alee pietruita si am dat de alta poarta incuiata, pe care scria "Bateti in toaca". Am batut cu un ciocanel de fier in toaca de fier (care am aflat ulterior ca este originala). Pana ne-a deschis gazda, am admirat casa si livada (doar 2 hectare - imaginati-va cati pandesc momentul potrivit ca sa mai ridice un mall sau vreo 2 vile...).
Gazda noasta a fost o femeie de serviciu (muzeografii erau in concediu), dar povestea pe care ne-a spus-o (plina de amanunte si de umor), dragostea si respectul fata de locul respectiv si modestia cu care vorbea, au facut toti banii, cum se zice (doar 4 lei...). Am primit un tur ghidat de zile mari: am vazut tipografia si casa, mormintele celor 2 soti Arghezi si mormantul cainelui Zdreanta, cel cu ochii de faianta. (cine ar fi crezut ca a fost un caine real care a trait nici mai mult nici mai putin de 16 ani...) Am ascultat povesti de demult cu Tudor Arghezi, familia si prietenii lui si povesti din ziua de azi cu Mitzura Arghezi.

Timp de realizare al retetei: 2 ore.

Pofta mare la portia de cultura!

P.S. Am uitat sa va spun cu ce a fost condimentata reteta (Din ciclul stiati ca):
  • T. Arghezi l-a cunoscut pe Eminescu?
  • T. Arghezi a dat mana cu Ceausescu?
  • T. Arghezi a avut o motocicleta?
  • T. Arghezi prepara parfumuri?
  • T. Arghezi a trait 56 de ani cu sotia sa pe care o aprecia foarte mult si la un moment dat a zis: "Toata literatura mea nu face cat o ciorba a Paraschivei"

marți, 16 august 2011

Murighiol II - cu barca prin Delta

Buuuuuuuuuna dimineata! Catalin, imi pare bine! Camelia, imi pare bine! Cutarica, imi pare bine!....
E ora 6.30 si in frunte cu nea Florin, barcagiul, pornim de la debarcaderul din Murighiol sa facem un tur de circa 4 ore pe lacuri. Click, click, click! Incep sa pozez. Soarele straluceste deja, dar brrr, e un curent cumplit, noroc cu polarul si vesta de salvare.Ce peisaj...apa care luceste, copaci, radacini, stufaris...Peste susurul apei se aude motorul turat din cauza caruia inghetam la 30km pe ora. Din cand in cand nea Florin opreste motorul si ne spune o poveste: "Astia sunt plopi canadieni. E o plantatie de un hectar. A fost un experiment. I-au plantat si uite ca au rezistat. Mai incolo sunt plopi italieni, cu frunza cu 2 fete si plopi romanesti si plopi albi".Mai mergem putin: "Asta e casa lui Ceausescu. N-a venit aici decat de 2 ori. Veneau si se distrau cateii lui. Acum casa e la ecologisti, cum ar veni. Pentru protocol. Se distreaza altii... Cand vine apa mare, se inunda."
Iata prima pasare!!! O egreta cu adidasi galbeni, cum zice nea Florin. Daca avem noroc o sa vedem si starcul galben sau pe cel rosu.Vai, ce de pasari pe canal! Uite si un starc cenusiu. Si acolo in copacul ala uscat e un cormoran. "Copacii pe care stau cormoranii se usuca pentru ca au un gainat foarte acid", zice nea Florin. Iar ala negru, cu ciocul coroiat e un ibis.
Suntem pe lac. (nu stiu care - Uzlina sau Durnoleatca). Click, Click, click! Alte pasari: stira de balta, lebede si pelicani. Si e plini de ciulini. "Ia de gusta", ne indeamna nea Florin si ne curata cate un ciuline pentru fiecare. "Pe vremuri pescarii ii culegeau si ii mancau uscati cu sare, acum manaca cipsuri".Trecem prin alt canal. Alt lac. Isacel? Iscac-Potcoava? Sau poate Gorgova? Ce de nuferi! Albi si galbeni. Schimb locul cu ceilati pasageri ca sa pozez mai bine.Wow! O colonie de pelicani. Click, click, click! Pozez in rafala in timp ce pelicanii isi iau zborul speriati de barca. Mmmmm, ce miros autentic! Balta si miros de gainat de la sute de pasari."Uite asta e sageata apei" ne indica nea Florin dupa ce ne potolim din uimire.Continuam pe canal. "Ce se aude?" Oprim motorul si ascultam sunetele ascutite din tufaris. Brusc un animal se strecoara pe mal, intra in apa si dispare pe celalalt mal. "Sunteti norocosi. Pentru mine e a doua oara in viata cand vad o vidra", zice nea Florin si pornim spre alt lac.
Lacul este brazdat de plase pescaresti normale si de taliane.Suntem pe lacul Gorgovat si o luam cale intoarsa, dar pe alte canale. "Aici a fost o cherhana si vizavi a ghetarie. Dar acum exista frigidere si nu o mai foloseste nimeni", arata nea Florin cu amaraciune spre o cladire darapanata.Ne intoarcem pe bratul Sfantu Gheorghe, privind ostroavele si pescarii.
Nici nu am simtit cand au trecut cele 4 ore...

luni, 15 august 2011

Murighiol I - de pe malurile Deltei

Daca ai ajuns in Delta dupa amiaza asa si nu te poti combina cu alti turisti ca sa faci o plimbare pe canale si lacuri, nu iti ramane altceva de facut decat sa explorezi la picior malurile pline de vegetatie si de tantari (tantari care sunt foarte eficienti).Deci se ia una bucata aparat foto si se patrunde in hatisuri, pe poteci umblate si neumblate. Poti da peste pescari tenace, care prind nu prind peste, ei stau acolo cu orele patrunsi de frumusetea locului. In drum, daca nu esti atent si te uiti doar la copaci si la apa, poti calca ba pe un sarpe, ba pe o broasca.Unde vegetatia s-a plictisit sa fie asa deasa, mai rasare cate un cort sau cate o ambarcatiune trasa la mal, iar barbatii beau si fac baie in Dunare si femeile pregatesc un bors.Daca te plicitisesti de dat crengile la o parte si haladuit prin padure, te poti posta frumusel la buza apei si poti urmari barcile care trasporta turisti in susul si in josul Dunarii. Iar deliciul il constituie bagatasii care vin si fac ski nautic.Dupa ce te umpli de frustrari ca ai vrei si tu sa fii acolo si sa simti vantul in plete, pleci pe malul lacului pentru birdwatching, ca e mai relaxant si e gratis :)Poti incheia ziua cu o masa pescaresca de mananci pana dai cu caciula in caini.

sâmbătă, 13 august 2011

Cronica din ziua de 13 - 24 de accidente pe autostrada

Am plecat intr-o mini vacanta. Eu si o gramada de alti oamenii. De data asta "proverbul cu cine se scoala de dimineata departe ajunge" nu s-a adeverit. Multi nici nu au apucat sa parcurga jumatate din autostrada si s-au oprit. Noi, cei mai norocosi, am reusit sa driblam cele 24 de masini tamponate, risipite pe circa 5 km din A2. Cred ca s-ar fi intamplat si mai multe, dar politia a deviat traficul pe la Slobozia. In goana de melc turbat, inghesuindu-ne unii in altii, masini mici, dube, motociclete, ambulante, politie, masini de tractare am ajuns cu bine la Slobozia, de unde ne-am separat de sirul de masini ce mergea spre mare. Intre timp am fotografiat prin trapa cum ambulanta nu putea ajunge la locul accidentului pentru ca romanii mergeau pe banda de urgenta, cum cei ce patisera un accident minor asteptau langa masini sa vina politia, care nu mai venea, cum ambulantele goneau pe contrasens si nu faceau fata numarului de accidente, cum pasagerii mergeau pe langa masini pentru ca se mergea prea incet. Am incercat sa gasesc o explicatie logica la acesta serie de accidente, dar nu am gasit. Oare euforia ca plecau in vacanta i-a facut sa fie neatenti?Aveti grija sa aveti un condediu placut! Eu am ajuns tarziu, dar cu bine in Delta ;)

miercuri, 10 august 2011

Transfagarasan - Valea lui Stan

Am mai fost in Faragas si stiam ca are trasee frumoase dar grele. Dar nu vazusem Valea lui Stan...Acum cateva zile am facut o tura de 6 ore pe un traseu nemarcat care porneste intens dintr-o curba a Trasfagarasanului si se termina lin in acelasi loc, cu un mic ocol al lacului Vidra.
Desi ma documentasem inainte despre traseu, pozele si povestile nu m-au pregatit pentru ce avea sa fie, nici ca frumusete, nici ca greutate. Nu am inteles de ce este un asemenea traseu este nemarcat. Am descoperit brust secretul cand am inceput sa urcam pe scari din fier care abia se tineau, pe trepte sapate in busteni, pe scari improvizate din sfoara, cand am traversat cascade (noroc ca nu plouase), cand am escaladat stanci tragandu-ne si impingandu-ne unii pe altii.
Recunosc ca eu sunt "adrenaline addicted" si m-am bucurat nespus ori de cate ori am traspirat tinandu-mi echilibru la traversarea unei ape sau cand mi-au tremurat genunchii traversand un hau pe o scara subreda. Dar acum, privind in urma, nu as recomanda nimanui acest traseu, nici chiar mie, pentru ca daca esti neatent sau ai ghinion, se poate rupe o treapta sub tine sau poti aluneca...
Dar daca totusi te paste un curaj nebun si vrei mergi in tura, iata care e povestea si ce se poate intampla:
  1. poti rataci drumul inca de la inceput, pentru ca nu e marcat, evident. Dar de retinut, ca drumul face stanga pe langa un mic baraj
  2. poti ramane cu gura cascata trecand prin canion, peste stanci, peste copaci cazuti, prin apa (dar si cu un picior busit)
  3. iti poti exersa rabdarea si spiritul de echipa asteptand si ajutand prietenii pe traseu
  4. iti poti depasi limitele urcand scurt dar abrupt prin padure si ghiortaind de foame si visand la o conserva mare, mare
  5. poti manca zmeura pe traseu, daca mergi in august ;)
  6. te poti relaxa si te poti umple de serenitate marsaluind in jurul lacului Vidra
  7. poti sa treci in tromba pe langa barajul Vidraru, unde sunt armate de pantofari, bautori de bere si mancatori de porumb fiert
  8. poti admira podurile comuniste de pe Transfagarasan inainte sa te sui in masina in drum spre casa

sâmbătă, 6 august 2011

Parang - In maruntaiele muntilor

Am vizitat de curand 2 pesteri - Polovragi si pestera Muierilor - care, desi fac parte din acelasi masiv muntos, sunt foarte diferite. Fiecare este spectaculoasa in felul ei, dar pot spune ca mie mi-a placut mai mult pestera Muierilor, poate si pentru ca am vizitat-o de 2 ori si de fiecare data am vazut-o altfel si am ascultat alte povesti.
Sa incepem cu pestera Polovragi. Aceasta impresioneaza prin ..largime. Mergi prin munte ca si cum ai merge pe bulevard. Si mai cateva puncte tari: colonia de lilieci pe care o poti intrezari la intrarea in pestera, undeva in drepta sus si ghidul - o doamna care poveste cu patos despre stramosii nostri daci si citeaza din Alexandru Vlahuta, Romania pitoreasca "Picaturile de apa din pestera sunt lacrimile Zamolxe"De cealalta parte a muntelor se afla pestera Muierilor. Am vizitat acesta pestera cu cateva saptamani in urma si am ramas cu un gust amar din cauza ghidului. Desi pestera este plina de surprize - bazine in care se aduna apa, forme ciudate ale peretelui si ale coloanelor - nu le-am putut vedea si nu am inteles mare lucru despre ele pentru ca ghidul nu ne-a explicat si ne-a grabit spre iesire. Dar, de curand, am vizitat-o din nou. Alt ghid, alta poveste: povestea pesterii spusa pe larg si piperata cu cateva glume (mai mult sau mai putin nesarate), pestera parcursa la pas (pasul piticului ca pe alocuri este foarte joasa de inaltime si ingusta, spre deosebire de Polovragi), timp berechet de facut fotografii. Cu ocazia asta mi-am dat seama cat de frumoasa e pestera si ca de fapt nu sufar de claustrofobie asa cum credeam :) ( Mi-a placut foarte mult sa merg ghemuita si sa explorez zonele intunecate ale pesterii.)
Din modesta mea experianta cu pesterile va recomand urmatoarele:
  1. sa fiti imbracat/incaltat adecvat ca sa va puteti bucura de vizita
  2. sa vizitati o pestera de mai multe ori (daca aveti ocazia) pentru ca puteti vedea alte aspecte: alt ghid, pestera dupa ploaie sau dupa migrarea liliecilor etc etc
  3. sa vizitati pestera in ritmul vostru si sa nu lasati un ghid (mai mult sau mai putin prietenos) sa va strice vizita in pestera

luni, 1 august 2011

Transalpina - din goana calului putere

Transalpina te lasa fara suflare. (Mai ales cand scoti capul prin trapa, in fuga masinii si afara sunt 8 grade Celsius). Peisajul este salbatic, soseaua este doar partial amenajata si poti paste linistit alaturi de oi pe povarnis, daca nu mergi cu simtul raspunderii. Drumul este destul de aglomerat: masini, motoare, biciclete, utilaje de amenajat drumul, oi, vaci, porci :)
Si daca se lasa ceata deasupra muntelui, te ia cu fiori, ca te intrebi unde se face curba si te rogi sa nu apara in viteza un nebun dintre cei multi care vin "sa se dea" pe Transalpina.

Desi soseaua a sincopat prin anumite zone, drumul a meritat pe deplin eforturile si am ajuns cu bine de la Ranca pana la lacul Oasa.

Iata ce am pozat prin trapa masinii: