vineri, 31 decembrie 2010

La ski pe Kalinderu


Skiatul pe partia Kalinderu din Busteni a fost o experienta: peisaj superb, zapada buna, partie frumoasa. DAR...acum urmeaza un mare dar. Am fost la ski fix cand toti bucurestenii (si nu numai) s-au mutat pe Valea Prahovei, de sarbatori. Asta a insemnat ca pe langa peisajul superb am vazut tot felul de lucruri. Pe partie au venit pe rand: salvamontul ca sa ia accidentati, jandarmeria ca sa ia datele (si cam atat) unor indivizi certati cu regulile bunului simt, politia ca sa ridice cetatenii turmentati (sau drogati, dupa caz), SMURD-ul ca sa transporte grav ranitii. Scenariul s-a desfasurat cam in felul urmator: intre orele 9-11 pe partie erau doar inraitii sportului de iarna(in special skiori, placarii veneau mai tarziu), iar la 12 fara un pic fix incepeau sa apara doamne bine machiate la bratul unor burtosi, pitipoance duse la solar, cu geci in talie si cizme pana la genunchi (la -5 grade), cocalari duhnind a alcool. Si toata acesta fauna tripla coada la telescaun ca sa ajunga sus, sa faca o poza, sa bea un mic si o friptura si sa manance un vin fiert. Unii aveau curajul sa isi rupa noada (pe a lor si pe a altora) pe o partie de sanii (neamenajata). Deci incepand cu ora 12 partia a devenit neincapatoare: schiori, placari, copii, incepatori, plus sanii. In prima zi am asistat curioasa (si frustrata in acelasi timp) la tot ce se intampla, dar a doua zi la ora 12 fix, cand puhoiul de treziti din mahmureala se indemna spre partie, am parasit resemnata zona. Sper sa vin pe Kalinderu si in alta perioada, sa o gasesc mai ieftina si mai bine amenajata (nu partie de ski si partie de sanii laolalta) si sa vad numai lume civilizata, ca pe Sorica -Azuga (ca sa nu zic Bulgaria sau Austria)

miercuri, 29 decembrie 2010

Cum mi-am petrecut sfarsitul anului

Nu o sa povestesc ce mi s-a intamplat zi de zi in acest sfarsit de an, ci doar o dupa amiaza de 4 ore de chin teribil, o dupa aminza relevanta practic pentru situatia acestui an.
Pentru ca primisem de cateva saptamani un dovleac, am zis sa nu treaca anul fara sa il fac placinta. Greseala fatala! (Conform zicalei: Mai bine mai tarziu ca poate nu mai trebuie). Deci m-am apucat sa studiez netul, eu fiind novice in relatia cu dovlecii. M-am oprit la o reteta, mi-am suflecat manecile si m-am apucat. Multumesc pe acesta cale tuturor prietenilor care care au vorbit cu mine pe mess si facebook si mi-au facut orele de lupta cu dovleacul suportabile. Nu am crezut ca un dovleac va fi mai tare de coaja ca un pepene. Dar s-a dovedit ca am nevoie de 2 cutite ca sa il casapesc, unul cazand la datorie in mijlocul atacului. In acest proces mai mai ca mi-am infipt cutitul in vena (si la propriu si la figurat), iar dovleacul m-a atacat si mi-a bagat niste coaja sub unghie, abia mai misc degetul. Dupa lupte seculare care au durat 2 ore, am invins monstrul si m-am pregatit moral de etapa 2: datul pe razatoare. In acest proces am iesit complet invingatoare si fara unghii sau pielite razuite. Dar chinul nu s-a sfarsit aici. Dovleacul se cerea fiert cu diverse in el, mestecat sa nu se lipeasca, dat prin sita ca sa se scurga zeama si abia apoi culcat la tava. Cand am reusit sa il vad scurgandu-se in sita, m-am simtit ca Mihai la Calugareni(de fapt cred ca mai invingatoare ca el :) ) In episodul doi in care trebuia sa pregatesc foile mi-am zis eu ca sunt cea mai smechera ca le-am cumparat si nu mai stau sa le coc. Teribila greseala din nou. Minunatele foi s-au rupt, s-au desprins, nu erau pe forma tavii etc. Dar am stat acolo, sclava in bucatarie, si am biblitit sa aranjez foaie cu foaie si dovleacul peste si apoi iar foaie si apoi iar dovleac si apoi ....liniste...30 minute am zacut epuizata si am asteptat rezultatul.


Cand totul a fost gata imi trecuse pofta si de viata darmite de placinta cu dovleac. Dar am mancat doar ca sa stiu ca nu am fost masochista degeaba. Privind retrospectiv ma intreb cum era daca aveam o barda de taiat, un robot de ras dovleacul sau daca eu eram o bucatareasa/cofetareasa mai profesionista...

Morala acestui sfarsit de an:

1. Cu cat te stradui mai mult sa faci ceva, cu atat sansele sa nu iasa bine cresc

2. Nu te apuca de o treaba daca nu ai toate instrumentele necesare

3. Daca te apuci de o treaba dificiala e bine sa ai sprijin moral de la prieteni

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Craciun foarte fericit

Am facut bradul (artificial). Am pus cadouri (practice) sub el. Am fost colindata. Am mancat porc (putin) si cozonac si am baut vin (mult). Am dat telefoane, am primit si am fost in vizite. M-am relaxat facand lucruri care imi plac. Un Craciun ca oricare altul s-ar putea spune, nu?
Acesta este primul Craciun din restul vietii mele. (Am vazut o masina intrand in mine, dar am scapat).