luni, 11 mai 2009

Bucureşti - prima evadare

Asta am fost eu la Prima evadare: o nouă identitate, o nouă entitate. Timp de 4 ore jumate am devenit una cu bicicleta mea: dacă ei îi aluneca roata - eu suferam, dacă pe mine mă dureau muschii - ea nu înainta. Am facut o echipa bună: angrenaj, frâne, muşchi, voinţă....

Dar să o luam cu începutul....Prima evadare a început acum câteva săptămâni când eu eram cea mai înfocată militantă pentru acest maraton, încercând să atrag câţi mai mulţi prieteni - practicanţi sau mai puţin ai acestui sport. Fără să fi anticipat frumuseţea acestui traseu, dar mai ales greutatea, eu dădeam zvon în ţară despre acest eveniment.

Prima evadare a început pentru mine la ora 6 şi a ţinut până la 10 în noapte. La start cica am fi fost 580 de oameni. Eu nu bag mana în foc decât pentru prietenii pe care i-am revăzut acolo sau pe care mi i-am facut acolo:


Uite ce zâmbitori sunt ei manca-i-ar mama! Dar să îi fi văzut după.....Toţi eram rupti: crampe musculare, nervi că i-au lasat bicicletele (Cât ghinion pot să ai ca să faci pana la ambele roţi în acelaşi timp?!), nervi că am rătăcit traseul şi m-au depăşit un stol de fete.

Apropo: uite un pont de la un guru biciclist (noroc Alex!), există nişte săruri care cică dacă le bei au efecte miraculoase - te lasă cârceii şi crampele.


Revenind la prima evadare...Chiar a fost o evadare! Am auzit cucul!!!! De foarte multe primaveri nu am mai auzit cucul....Ştiţi cum e când toată pădurea miroase a ustoroi? Dar e tzeapă: de fapt nu e usturoi, e leurdă. Aaaaaaaaaaaaah...şi prin pâloagele alea de câmp miroasea a muşeţel (când nu miroasea la mortăciuni desigur :)) )Deci traseul a fost foarte frumos, dar greu. Şi nu o spun doar eu, ci au spus-o mulţi cărora le-a tremurat fundul în şa prin hărtoape şi s-au terfelit prin noroaie.
La sfârşit eram toţi cam aşa:

Dar după ce am bagat ceva de mâncare şi după tombolă şi premiere zâmbetul a revenit

După o baie de soare şi nişte paste am încarcat căluţii în camion şi am pornit spre Bucureşti, unde ne aştepta somnul şi aspirina.

Alte câteva poze aici

duminică, 3 mai 2009

Vama Veche - Alcoolul este viaţă şi viaţa e alcool


Un prieten de-al meu a sintetizat foarte bine ce înseamnă 1 Mai în Vama Veche (VV): mâncare proastă, somn puţin şi ALCOOL. În mulţimea de puşti haotici am auzit o altă replică din aceeaşi gamă: "Frate, mă doare ficatul. Nu de la alcool. Că de 3 zile mănânc numai pateu."
Şi eu am început minivacanţa de 1 Mai cu 2 beri la bord admirând răsăritul. Fără să vreau i-am admirat şi pe cei care sfidau vremea şi se bălăceau în mare, şi pe cei care sfidau vremuri (nu voiau să dea 1 leu) şi îşi faceau faceau nevoile în mare. În limbajul de VV - căutau scoici.
Asta am aflat-o stând la un cântec de chitară în jurul focului, pe plajă. Din când în când, câte un individ părăsea grupul şi la întrebarea "Unde e cutare?", răspunsul era "S-a dus să caute scoici :)"
În afară de rockeri, punkeri, bikeri, în VV au început să apară şi ...bicicliştii. S-a început un proiect de realizare a unei piste de biciclete şi a unei alei de promenadă între 2Mai, VV chiar până în Bulgaria. Trebuia terminat în decembrie 2008, nu ştim când se va termina pentru că între timp maşinile, ATV-urile şi motoarele strică ceea ce s-a contruit până acum. Dar cu toate astea bicicliştii rulează, ignorând dalele care deja au fost scoase.
Cea mai mare distracţie pentru mine nu a fost focul pe plajă sau dormitul la cort ci plimbările pe care le-am făcut prin Vamă. De fiecare dată vedeam altceva, alţi ciudaţi, alte lucruri interesante. Look: