duminică, 27 septembrie 2009

Munţi de gunoaie în inima Făgăraşului

Bâlea Lac - Podragu coborâre prin Podragel şi întoarcere pe creastă. Dacă ar fi să descriu într-un cuvânt traseul făcut de noi, aş alege SPECTACULOS. În acest cuvânt voi include coborârea pe ceaţă, cele 5 lacuri pe lângă care am trecut, limba de zăpadă încă mărturie de astă iarnă, urcatul pe creastă pe vânt de te clătina cu tot cu rucsac şi lanţurile de la "3 paşi de moarte".
Povestea a început aşa...Am ajuns la cabana Podragu pe la 4, deci timp berechet de colindat prin preajmă şi de făcut poze până la întuneric. Am fost la lac, fix la 5 min de cabană şi mi s-a pus un nod în gât în faţa peisajului. Şi nu mă refer aici la munte care se reflecta în lac, la ceaţa care urca şi cobora făcând loc din când în cănd unei raze de soare, nuuuu, mă refer la peturi, ambalaje de plastic şi conserve.

Am plecat rapid spre cabană, spre civilizaţie, îmi ziceam eu, căci la cabană era minunat, cel puţin 15 coşuri de gunoi: în sala de mese, la WC, la fiecare cameră etc. Am coborât apoi în spatele cabanei pentru a suprinde alte peisaje în asfinţit. Peisajul era suprinzător: 3 munţi de gunoaie. De data asta amenajaţi: saci, proptele să nu se împrăştie gunoiul, gunoaiele mai vechi separate de cele proaspete. Dar tot înfiorător. Brusc mi s-a derulat în faţa ochilor filmul în care resturile de la cina noastă, a celor aproximativ 30 de persoane din cabană vor înfrumuseţa persajul din Făgăraş pentru următorii cel puţin zeci de ani.


Eu am numărat nu mai puţin de 4 grămezi de reziduri nebiodegradabile, nepunând la socoteală gunoaiele rasleţe de pe traseu. Cu puţină perseverenţă în curând se va forma un nou Moldoveanu sau cel puţin un Negoiu...


Admiraţi mai jos câteva din frumuseţile naturale ale Făgăraşului şi luaţi atitudine!


Mai multe fotografii sunt aici

marți, 22 septembrie 2009

Dâmbu Morii - 7 scări - Piatra Mare - Valea Dracului

Vreţi să ştiţi cum se poate transforma o simplă drumeţie într-o adevărată aventură?
Iată ingredientele:
  1. să pleci la drum cu oameni pe care nu îi cunoşti
  2. să nu existe un lider în grup
  3. să pleci la drum inadecvat echipat (începând cu bocancii şi terminând cu tricou de schimb)
  4. să nu respecţi indicatoarele (ex. drum impracticabil)
  5. să mergi pe drum nemarcat
  6. să pleci târziu la drum riscând să te apuce noaptea

Iată pe scurt cum se poate transforma aventura într-o poveste cu final fericit de care îţi vei aduce aminte mult timp cu plăcere:
  1. îi incurajezi pe cei care nu mai pot să meargă
  2. faci haz de necaz când gluma se îngroaşă
  3. staţi toţi împreună, nimeni nu o ia pe alt drum
  4. nu căutaţi vinovaţi
  5. suni un prieten când harta nu mai e de niciun folos
  6. când în sfârşit s-a făcut noapte, dar voi aţi reuşit să ajungeţi, îţi faci cruce, săruţi pământul (după caz) şi stabileşti împreună cu ceilalţi că povestea nu se va repeta.

Traseul de care vă povestesc este unic. Cred că doar noi, cei 7 cutezători şi oierii cu oile lor l-am străbătut. Iniţial noi aveam în plan Dâmbul Morii -7 scări - Piatra Mare - Cascada Tamina, dar n-am mai nimerit cascada şi ne-am hotărât să o luăm de-a dreptul la vale până nimerim DN1. Mare greşeală. Ne-au ieşit ochii din cap şi la propriu şi la figurat: am coborât cam 3 ore printr-o pădure tânără de foioase - numai copaci, copăcei, crenguţe, frunze umede.

Dar, după cum se vede în poze, a fost frumos: vremea a ţinut cu noi, peisajul a fost minunat, iar fiecare din noi şi-a atins/depăşit limitele. Mulţumesc companionilor mei pentru experienţa de neuitat!