New York, New York

 Cine nu a auzit sau nu a fredonat măcar o dată faimoasa melodie cântată de Frank Sinatra?

"Vă informez că eu astăzi voi pleca,

Vreau să fiu parte din el - New York, New York.

Acești pantofi vagabonzi vor să rătăcească

Tocmai prin centrul lui - New York, New York."

Ei bine, pentru mine linia melodică și versurile cântecului au ilustrat perfect atmosfera orașului și euforia pe care mi-a dat-o. Orașul mi s-a dezvăluit în culori calde, la răsărit. Pot să confirm că dacă ești la locul potrivit, peisajul zgârie norilor este mai frumos decât îți arată o carte poștală pe care o poți cumpăra de la magazinul de suveniruri. 

Primul lucru pe care l-am făcut în NY a fost să casc ochii mari, când am iesit din burta unui zgârie nori. Mi-a luat o zi întreagă să mă prind cum se pot identifica stațiile de metrou, iar asta era camuflată la subsolul unui clădiri de birouri. Al doilea lucru a fost să mă rătăcesc în Queens. Lipsa internetului mi-a dat o ușoară stare de anxietate, dar am tratat-o rapid cu un brunch la un diner și cu niste wifi. Apoi totul a decurs firesc, ca un dans, pentru că m-am lăsat prinsă în vâltoarea orașului, nu am strâmbat din nas la nimic și am luat totul așa cum a venit. Aglomerația, mirosurile pestilențiale, lipsa de WC-uri publice, vremea neprietenoasa cu turistul nu au fost impedimente, dimpotriva, le-am tratat cu zâmbetul pe buze. 

Ce m-a cucerit din prima a fost "Brooklyn vibe", cum s-a exprimat gazda de pe airbnb. Fiecare plimbare pe străzile Brooklyn - ului m-a proiectat direct în filmele holywoodiene cu acțiunea care se petrece pe scara de incendiu sau cu săruturi romantice la intrarea în clădire. 

În prima zi am mers țintit să îmi fac temele de turist și am văzut Brooklyn Bridge. Da, este la fel de impresionant precum este prezentat pe internet. Nu sunt o mare admiratoare a articolelor tip "35 de lucruri de făcut în NY" sau "Ce poți vedea în două zile in NY", dar de acolo îți poți lua câteva repere. Am păstrat undeva în fundal câteva mari obiective, dar pe multe le-am ignorat pentru că orașul a venit spre mine cu atâta neprevăzut și inedit, încât nu am vrut să ignor nimic, doar pentru că cineva a stabilit că x și y este mai recomandat de vizitat decât z și w.

La un pas de pod, de fapt la mult mai mulți (am făcut vreo 13 km în ziua respectivă) este memorialul 9/11 Septembrie. Mi-a plăcut, iar dacă ar fi să fac și eu o listă de "must see" cu siguranță ar fi pe primele locuri. O poză nu poate ilustra vibrația locului. Doar dacă ești acolo poți simți cum te strânge pielea. Eu am fost coplesită de cum au reușit să transforme locul și să comemoreze dezastrul respectiv.

A urmat la rând o luuungă plimbare pe Broadway și pe străzile adiacente. Sub impresia filmelor americane, m-am abținut cu greu să nu îmi fac poze cu mașinile NYPD care încercau să țină sub control fluxul de oameni și de mașini. Dar nu m-am abținut de la un hot dog de la chioșcurile pe care le întâlnești la fiecare 50m. A fost o greșeală. Este scump și prost. Mai degrabă recomand un fast food. Măcar stai jos, te odihnești la căldură și te saturi.

Culorile pestrițe ale reclamelor și forfota turiștilor sunt copleșitoare. Recunosc că deși sunt o fire activă și iubesc agitația, m-am simțit obosită. Și cum Broadway este cunoscut pentru spectacolele oferite, am ales ca într-o zi să încep peripețiile de turist mai târziu și să văd un show. Am evitat reprezentațiile de top și am dat o șansă unui club de stand up dintr-un subsol, tot pe Broadway, dar nu prea (mai la două străzi distanță), unde m-au făcut să râd copios niște iluștrii necunoscuți. A fost oglinda perfectă a orașului. Era ca și cum au adus pe scenă ce aveau și ei prin club: recepționera, bucătarul, body guard-ul, chelnerul etc. Mexicani, columbieni, negri, homosexuali, persoane cu dizabilități, toți au fost reprezentați pe scenă și au fost vizate toate stereotipurile. 

O altă supriză pe care mi-a oferit-o orașul a fost un târg de vechituri. Deși era foarte frig mi-a făcut plăcere să iscodesc tarabele și să îmi cumpăr lucruri de care nu am nevoie evident, dar care îmi vor aminti de strălucirea orașului.

Desigur că am dat o tură prin Central Park, am vizitat Grand Station Terminal și am văzut diverse clădiri simbol ale orașului, dar nu mi-au ajuns la suflet la fel ca micile descoperiri fortuite sau adaptările pe care le-am făcut la traseu din cauza oboselii sau a vremii (Chelsea Market, Muzeul Sexului sau Maman Cafe).

Mi-am luat la revedere de la New York la fel de spectaculos cum i-am zis bună dimineața. Pe o vreme de nu îți vedea să îți scoți câinele din casă am mâncat ultimul tacos, am băut ultima bere și am ascultat pentru ultima dată o trupă la metrou. 

I love New York nu mai e pentru mine doar un simbol, ci o realitate. 

Povesti de pe tarmul Atlanticului

America a fost pentru mine love at first sight inca din 2016 (vezi alte 17 articole despre USA aici), o minunata lume noua in care mi-am dorit sa revin chiar inainte de a pleca. Asa ca am calatorit peste ocean si de data asta cu ganduri de a cuceri atractii turistice, de a lua la picior multe locuri, de a bifa activitati inedite. 

Primele zile le-am petrecut in Sneads Ferry, un orasel din Carolina de Nord, despre care nimeni nu stie nimic. In capul meu era doar un popas inainte de intalnire cu marile orase si nu credeam ca are ceva extraordinar de oferit.

Dar am ajuns la ocean. Cu ochii mijiti de nesomn, inca cu jet lag-ul in sistem, mi se parea o corvoada sa fac activitati turistice. Dar lumina, nisipul, apa, sunetul m-au trezit. Am inceput sa alerg, sa vad detalii, sa fac conexiuni neasteptate, sa simt altfel lucrurile. 

In fiecare zi in care stat in zona am revenit la ocean. Am luat la pas plaja Topsail Beach de la nord la sud si imprejurimile, la diverse ore ale zilei. Ora in care spuma mareei lasa nori pufosi pe plaja a fost preferata mea. 

La fel de mult (sau poate un pic mai mult) mi-a placut sa petrec rasaritul din ziua de Craciun. Culorile rasaritului sunt si mai faine cand iti bei cafeaua impreuna cu cei dragi. Si daca faci din asta un adevarat ritual cu masuta de cafea, prajituri, servetele, te poti simti cu adevarat special. 

Am calatorit pe limba de pamant si am admirat casele de vacanta. Prefer oricand linistea fantomatica dintr-o statiune la malul apei in locul forfotei obisnuite dintr-o zi de vara. 

La capetele insulei, cand limba de pamant se termina, se formeaza un fel de delta, iar peisajul se schimba. Flora, fauna, scoicile si chiar nisipul se transforma si capata forme inedite. In fiecare zi plimbarea se transforma intr-o adevarata cautare de comori.

Intr-una din zilele mele de pelerinaj la ocean am ajuns la Fort Macon State Park. In ziua respectiva am vazut efectiv oaceanul foarte putin, dar l-am simtit in forta cu care a modelat copacii, in nisipul de pe poteci, in modul cum a format mlastina. 

M-am uitat pe harta si am ramas uimita cum s-a insinuat apa prin diverse canale, cum comunica uscatul cu oceanul si cat de frumos s-au sculptat lacurile dimprejur. 

Am fost la ocean sau oceanul a venit spre mine. Nu stiu care varianta e cea corecta, dar stiu ca mi-a tihnit la final de an 2023 si mi-am luat energie pentru 2024. Oceanul este liniste si forta in acelasi timp, este mangaiere si agitatie, este un paradox. Cu siguranta nu voi mai subestima orasele mici, mai ales daca sunt langa apa, locuri fara un marketing bun si voi merge cu inima deschisa acolo unde ma duce drumul.