marți, 28 aprilie 2009

Slobozia - Muzeul Naţional al Agriculturii

Oraşul nu l-am văzut, dar am văzut muzeul. Muzeu care are un parc în care se joacă bunici cu copii, care are o biserică "călătoare", după cum ne-a explicat ghidul, care are un mic magazin de suveniruri. Muzeul are un spaţiu impropriu, dar oamenii de acolo-ca orice român care şi-a pus în minte-au reuşit să scoată apă din piatră seacă. O fostă fabrică de mobilă este acum muzeu cu spaţii de expoziţii, cu spaţii de cursuri, ateliere, cu un depozit cu unelte care funcţionează!!!

Dincolo de aceste lucruri: clădirea, parcul, biserica, patrimoniul dosebit, sunt oamenii. Primitori, gospodari, săritori. Am fost acolo pentru o întâlnire de lucru şi am avut tot sprijinul lor, ne-au întâmpinat la propriu cu pâine şi sare (pâine, plăcinte făcute în cuptoarele lor). Aţi mâncat vreodată pâine coaptă la ţest? Sâc, sâc eu da!!!


Nu vă spun nimic din ce am văzut la muzeu, ca să mergeţi acolo, dar vreau să vedeţi un pin roşu care creşte în parcul muzeului, că poate mergeţi şi nu îl găsiţi înflorit.

La Slobozia nu a fost numai un festin al burţii, ci mai ales un festin al sufletului şi al minţii.
Iată câteva vorbe din întelepciunea populară, pe care le-am cules la un pahar de vin:
1. Mai multe zile decât cârnaţi.
2. Slujba slujbă, drujba drujbă.
3. Dacă toată musca ar face miere ar fi şi la curul căţelii mele.

Înţelesul lor vă las să îl ghiciţi singuri.

marți, 14 aprilie 2009

Austria - în Alpi


După lupte seculare care au durat fix 20 ore am ajuns la munte. De fapt la mare :)). O mare de zăpadă , o mare de pârtii de ski, o mare de oameni plini de adrenalină. Cel mai spectaculos lucru pe care l-am văzut şi pe care l-am simţit absolut intens nu a fost nici faptul că am sărit pe pernă de aer, nici faptul că am făcut 69 pe pârtie, ci imaginea unui bărbat matur (aprox 35 ani) cu dizabilitate motorie (pe româneşte nu îşi putea folosi picioarele) care skia. Singur. Ca aici. După ce am văzut atâta poftă de viaţă şi determinare nu m-a mai mirat când am văzut mulţi bătrînei, mulţi, mulţi care la 10 dimineaţa împânzeau pârtiile. Acolo se pare că sportul este STILUL de viaţă, nu mersul în mall (la tinereţe) şi bârfa în faţa blocului (la bătrâneţe).


Alpii se vedeau de mult, câteva ceasuri efectiv am salivat în maşină privind peisajul. Am trecut prin câteva tuneluri, am făcut de 2 ori la dreapta, de 2 ori la stânga pe nişte serpentine şi am ajuns. Acolo am dat peste o româncă pe stradă (noroc că eram pe jos, nu mai eram cu maşina :) ) care ne-a zis că zona are grad 4 de pericol de avalanşă. Brrr. Brusc tot soarele care parea prietenos şi zăpadă care slipea, parcă ne făcea cu ochiu' mi-au dat fiori.



Zi după zi, am prins curaj şi am devastat pârtiile din 3 staţiuni. În fiecare seară coboram obosită dar fericită şi luam o pauză pentru a reveni cu forţe proaspete a doua zi.

Acum sunt într-o mică pauză. Până la iarnă.

P.S. 69 pe pârtie înseamnă 69km/oră, nu ce vă închipuiaţi voi :)

luni, 13 aprilie 2009

Ep. 1. Barcelona - noaptea

A fost atât de frumos, cald, lumini când am ieşit seara în piaţa Spania şi am văzut FÂNTÂNILE.....După ce am făcut aceste poze pe nişte coşuri de gunoi, mi-am schimbat priorităţile şi mi-am cumpărat trepied, în loc de rochii şi îngheţată. :)
Iată-LE:

Iată şi Piaţa Spania. La prima vedere nu pare spectaculoasă, nu? Până nu întorci capul ca să vezi unde se îndreaptă mulţimea.

Barcelona - noaptea, când şi fântânile au adormit...

(va urma)

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Barcelona - by foot

Barcelona are tot ce vrei: romantism, mare, mâncare bună, arhitectură, cluburi şi altele...Am recomandat acest oraş ca destinaţie pentru o săptă-lună de miere.


O săptămână am petrecut şi eu acolo. A fost cea mai scumpă vacanţă dar şi cea mai plină. Zi şi noapte am explorat oraşul...by foot. Deşi dorinţa mea a fost să închiriem biciclete. Dar încă rămâne o fantezie pentru mine să mă plimb cu bicicleta pe stăzi europene...(acolo oamenii chiar se plimbau)


Am atâtea amintiri şi fotografii de acolo: prima dată când am fost într-un club în străinătate, poze de noapte, Gaudi cât cuprinde, muzee, parc de distracţii, dar şi români care se injectau pe strada. Am fost până şi într-o bibliotecă publică. Şi într-un spital.

(va urma)

marți, 7 aprilie 2009

Viena - la pas de copil

Şi nu este o figură de stil! Am văzut Viena la pas de copil la propriu. Şi am rămas uimită şi m-am bucurat ca un copil....

Desigur că am vizitat Prater: carusel, cart, casa groazei etc. Şi aş defini Praterul prin 3 cuvinte cheie: lumini, adrenalină, culoare.

În altă zi a urmat grădina zoologică, cu flamingi, elefanţi şi pinguini. Îi puteai lua şi acasă. Sub formă de pluş. Ceea ce am şi făcut :). Acum am o mini grădină zoologică numai a mea: o focă, o broască ţestoasă, o cămilă, o raţă şi un ursuleţ.

Ştiai că la muzeu te poţi juca? De remarcat muzeul muzicii, muzeul tehnic şi nu în ultimul rând muzeul de ştiinţe naturale. În acel muzeu am văzut amenajat un stup de albine. Un stup de albine funcţional în centrul Vienei!!!!



Am admirat Dunărea din turnul rotitor, iar pe malul ei m-am jucat cu lebedele.



Desigur că am fost şi la cumpărături. O joacă mai serioasă :)


Şi după atâta joacă, ne-am mai jucat puţin. La un centru SPA, piscine, jacuzzi, topogan cu apă, sauna, restaurant şi ....clovni

Iar seara am adormit.

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Vale do Minho - valea verde

Nu voi vorbi doar despre un oraş, ci despre o întreagă vale: oraşul, cetatea, satele şi nu în ultimul rând râul. Toate astea se află undeva departe, la marginea Europei, în nordul Portugaliei.

Acolo se ajunge destul de greu: avion până la Madrid, alt avion până la Vigo şi de acolo taxi. Cu un taximetrist care ştia doar 2 boabe de franceză. Şi cu cele 2 boabe ale mele s-a făcut de-o ciorbă, pardon, de o conversaţie ca să pot ajunge la destinaţie.

Primul lucru care m-a frapat a fost ....FRIGUL!!!! Incredibil de frig pentru luna mai şi pentru Portugalia. Şi ploaie....

Ce mi-a plăcut: vinul de Porto băut în vechea cetate, în jurul căreia s-a contruit oraşul modern. De fapt în cetate încă se locuieşte, dar preţurile sunt super high.

Ce mi-a mai plăcut: liniştea şi pacea. Sentimentul de linişte interioară, de împăcare cu mine, de împăcare cu natura. Cred că valea aia a fost binecuvântată: oamenii nu au devastat locurile, au avut grijă de râu care reprezintă sufletul zonei. Istoria şi natura sunt adevărate valori pentru ei: cetăţile sunt conservate şi natura este protejata. Ar fi un bun exemplu pentru noi...

miercuri, 1 aprilie 2009

Roma - S.P.Q.R.

Nici nu ştiu de unde să încep în descrierea acestui oraş care "duhneşte" de istorie, religie şi artă....


O să încep de la ce era scris peste tot, până şi pe capacele de canalizare: S.P.Q.R. Eu în bezna neştiinţei mele habar nu aveam ce înseamnă, dar am aflat de la o tanti care vindea suveniruri. Înseamnă Senātus Populusque Rōmānus, pe româneşte "Senatul roman şi Poporul".

În Roma am vizitat foarte multe locuri, căci spre deosebire de alte oraşe aici am venit în vacanţă. Şi am vizitat programat, pe zile, pe obiective. Pentru că la fiecare colţ de stradă e ceva de văzut, în fiecare piaţetă e o fântână, clădiri, biserici, coloane, ruine. Încecaţi să vă închipuiţi cum este să mergi o zi întreagă pe macadam. Dacă nu reuşiţi vă spun eu: e chin şi jale pentru tălpi şi pe deasupra te dor picioarele din fund :) Noroc că sunt multe locuri unde te poţi opri ca să te relaxezi, să admiri panorama, să meditezi.

Aceasta este o panoramă de pe meterezele castelului St. Angelo. De aici admiră Roma nu doar turiştii ci şi păsările. Stoluri, stoluri, roiuri, roiuri la apus păsările dansează haotic deasupra Romei.

Trebuie să scriu un mic paragraf special despre ruine. Sunt "parcuri" întregi de ruine. Şi după ce te saturi de văzut ruine în aer liber, poţi să mergi la muzeu ca să mai vezi şi acolo nişte mostre. Şi chiar dacă nu te mai interesează deloc să vezi ruine şi vrei să mergi în piaţă să mănânci un panini fff bun (la Aristo Campo) cu bere (albă, prietenii ştiu de ce :)) tot de ruine dai, chiar şi printre blocuri. Ruine bine conservate.

Am fost aproape peste tot. Şi la Muzeul Vaticanului şi la catedrala San Piedro. Nu insist, toată lumea ştie că sunt spectaculoase, dar vreau să spun o scurtă întâmplare, care m-a făcut să-mi revizuiesc părerea despre ce este important în viaţă şi să mă bucur de tot ce am. Pentru a urca sus pe acoperişul catedralei există 2 posibilitaţi: cu liftul la 7 euro sau pe jos la 5 euro. Numai că nu se precizează că liftul e doar până la jumătatea distanţei dintre pământ şi Dumnezeu (căci dumnezeieşte te simţi când eşti acolo sus şi vezi totul) iar în rest trebuie să urci cu picioruşul pe o scară îngustă rău şi un pic oblică. Desigur că am luat-o pe jos, iar când am ajuns la capătul liftului am văzut doi bătrâni care urcaseră cu liftul înaintea mea, dar din păcate nu reuşiseră să mai înainteze pe scara îngustă, abruptă şi oblică. Mi-a părut rău că ei nu se mai pot bucura de întreaga excursie până sus. Deci profitaţi cât sunteţi tineri şi bucuraţi-vă din plin de timpul pe care îl aveţi. Banii munciţi din greu la tinereţe vor cumpăra mai târziu o vacanţă la Roma, dar nu vor cumpăra puterea de a vă bucura de toate minunile lumii. Carpe diem!