vineri, 28 noiembrie 2014

Toate drumurile duc la...cetatile dacice

Dinspre Calan, calatorind intr-o doara pe drumurile patriei, poti vedea ca mai toate drumurile duc la....cetatile dacice, nu la Roma, cum poate ati fi crezut....

De mult timp aveam pe lista aceste locuri, asa ca am purces la urcat dealuri si coborat vai pentru a ajunge la cetatile Blidaru, Costesti si Sarmisegetusa Regia.
Cand soarele s-a hotarat sa iasa dintre nori, am lasat masina si am inceput sa urcam spre Blidaru. Si-am urcat.....

Si-am tot urcat prin padure.... Si dupa ce am facut fotografii copacilor, si frunzelor si radacinilor si noua intre noi, am mai urcat o tura....  Am facut scenarii despre dacii liberi, cetatile lor si modul lor de viata si am continuat sa urcam in drum spre cetate.... La un moment dat nici nu mai conta destinatia, caci drumul in sine era foarte frumos.




Dar intr-un final am ajuns intr-un luminis si ne-am dat seama ca si destinatia conteaza. Vazand ruinele fostei cetati, am incercat sa imi imaginez cum arata odinioara locul, cum a fost construit si cum locuiau stramosii nostri. Nu am reusit, dar asta m-a facut sa apreciez si mai mult ingeniozitatea constructiei: doua incinte, sase turnuri, platforme de lupta si cazemate.
Am coborat insufletiti, gata sa luam cu asalt si cetatea Costesti. Nu a fost cazul, pentru ca acolo se ajunge cu masina  pana la poalele cetatii practic. Am mers doar 500m pe jos, de la troita pana la primul turn.

Recunosc ca nu am explorat intreaga cetate, ce coboara si prin padurile din jurul varful chelit al dealului cetatuie, supranumit si mamelon :). Am descoperit totusi unul dintre cele patru sanctuare.
Din pacate drumul de la Costesti la Sarmisegetusa este luuung si prost si aproape ne-a prins seara, desi am galopat cu masina prin hartoapele din drum. Dezavantajul de a ajunge la cetate aproape de ora inchiderii este ca nu poti savura pe indelete frumusetea locului, iar gardienii sunt tot timpul cu ochii pe tine, dar avantajul este ca atmosfera si lumina sunt deosebite...

Am stat in cetate, dincolo de programul de functionare, pana la ultima geana de lumina, patrunsi de maretia si de misterul padurii si de frig desigur. La capat de drum, m-am oprit sa imi iau la revedere de la Poarta Dacilor, cu gandul ca voi reveni cat de curand....