marți, 14 septembrie 2010

17m sub mari

Îmi e frică de apă. Dar e minunat să te scufunzi în frică. E strălucitoare şi rece. E adâncă. E plină de munţi, care cresc în jos. Am urcat la 17m în jos :). E plină de văi şi de peşteri. Şi de pericole. Frica este plină de pericole: arici de mare, anemone... Lucruri pe care nu trebuie să le atingi. Sunt inedite, te atrag, dar frica e mai mare ca ispita.
Ca să intru în frică mi-am pus o nouă piele - costum de neopren. Şi o nouă faţă - ochelari şi detenctor. Mi-am alungit membrele ca să explorez mai bine frica - mi-am pus labe - şi, ca să ating fundul, limita, mi-am pus greutăţi de plumb.
Senzaţia de frică este accentuată când mergi, aşa, în armură, cu barca pană la stânci, unde începe scufundarea. Soarele te arde, inima îţi bate, stropii te lovesc. Tu eşti deja în adâncuri. Motorul se opreşte. Trebuie să ieşi din reverie, să îţi pui stop la reacţii, masca pe faţă, detenctorul în gură, labele în picioare, să îţi fixezi echipamentul, să îţi umfli vesta. Şi să te dai peste cap, să te arunci din barcă. Acum pluteşti în rece şi ud. Frica te cuprinde. Îţi intră în gură, în urechi, în nas, în păr, în costum, în suflet. Pauză. de regrupare. Ultimele instrucţiuni. Semnalul. Şi te scufunzi.
Centimetru cu centrimetru, metru cu metru, eşti în altă lume. Vezi alte culori, respiri altfel, auzi altfel, simţi altfel, comunici altfel, atingi altfel. Nu mai eşti tu. Sau eşti un alt tu. Nu ţi-e frică? Te laşi în voia fricii. Îţi egalezi presiunea din urechi şi începi să explorezi. Ochii nu sunt suficienţi ca să vadă tot. Aerul nu e suficient ca să respiri şi să rezişti de tot acolo. Peştii se uită la tine curioşi şi prietenoşi. Anemonele tremură liniştite în curent. Aricii de mare zac misterioşi. Sepia şi caracaţiţa dispar elegante când văd mascaţi care scot bule. Tu dansezi, dai din labe, te răsuceşti să faci semne celorlalţi, te mulezi pe relieful marin şi aluneci avid spre...spre tot..scoici, alge, pietre, vietăţi.
Dar butelia spune stop. Se fluieră adunarea şi încet, încet de tot culorile se schimbă la loc, sunetele se schimbă şi ele. Şi eşti afară. Nu îţi mai e frică. Eşti doar extenuat şi fericit. Şi gata de o nouă frică. Sau cel puţin aşa crezi. Căci nicio scufundare nu seamană cu alta.

vineri, 3 septembrie 2010

Plimbare pe Bosfor

Plimbarea cu vaporasul pe Bosfor a fost o incantare. Intr-o zi ploaiasa, cand soarele a aparut timid, atat cat sa incalzeasca putin vantul bezmetic care batea pe vas am vazut religia, istoria, traficul, bogatia, gustul estetic, deosebirile si asemanarile dintre cele 2 maluri ale Istambulului- european si asiatic. Pe frigutul ala, ceaiul turcesc era parca si mai bun si peisajul si mai frumos: vapoarele, casele de pe dealuri, palatele, moscheile, cetatile, intreg peisajul iti lua respiratia. Cred ca malul asiatic mi-a placut mai mult - parea mai linistit si arhitectura era deosebita. Am visat practic cu ochii deschisi: as vrea o casa acolo, care sa arate cam asa....as vrea sa imi fac saptaluna de miere pe vasul ala de croaziera...
M-a trezit vasul care se lovea de ponton si imi dadea niste ameteli groznice. Ajunsesem inapoi.

joi, 2 septembrie 2010

In Asia

Astazi am fost in Asia! Am fost in partea asiatica a Istambulului si am avut o experienta deosebita, facuta parca special pentru a incheia spectaculos vizita in Istambul.

In incercarea de a ajunge la cel mai mare cimitir din Turcia (5 km patrati), am fost ajutati de Aslan Serif, un profesor de istorie. De fapt povestea a fost cam asa: noi ne holbam pe harta iar din grupul care se apropia, un domn ne-a intrebat unde mergem. Era un localnic, care in drum spre un prieten de-al lui, a luat 3 frantuzoaice, care incercau sa ajunga la o moschee. Ne-a luat si pe noi, desi cimitirul era un pic in alta parte. Ideea e ca si ele si noi am fost deturnati de Aslan, care a fost foarte binevoitor si ne-a dus la o alta moschee care nu era deschisa publicului, dar el mergand des cu grupuri de studenti, avea acces.
Am vazut o moschee toata numai faianta lucrata manual si am ascultat povesti despre culorile folosite, despre simboluri si despre deosebirile intre tipurile de islamism. Apoi am vizitat alta moshee ne-a cumparat ceai turcesc si ne-a mai spus si alte povesti despre calul sultanului care a fondat respectiva moschee.



Cel mai mult mi-a placut cand am ajuns la cimitir si am putut sa ii pun toate intrebarile care ma framantau referitoare la obiceiurile de moarte ale turcilor. Astfel am aflat ca mormintele se pot deosebi intre ele dupa numarul de coloane, dupa "caciula" de pe fiecare coloana, dupa simbolurile desenate, dupa marimea lor etc. Spre exemplu bogatasii au 2 coloane iar oamenii simpli doar una, femeile au flori desenate pe placa funerara, oamenii care au murit prin taierea capului, au doar "caciula" pusa pe mormant si nu au coloana. Unele morminte au o adancitura unde se strange apa ca sa bea pasarile sau pisicile. Toate pietrele funerare au scrise pe ele povestea vietii inculpatului: cine era, cu ce se ocupa, casatorit sau nu, cati copii, de ce a murit. Mortii se ingropa la 2m adancime si nu se ingroapa in cosciug. Mortii pot fi ingropati unii peste altii, dar la interval de 5 ani. Cimitirele lor nu au alei sau poteci ci prefera ca mormintele sa fie facute acolo unde se poate, sa pastreze aspectul natural al locului. Mormintele se ingrijesc doar de 2 ori pe an, dupa Ramadan si dupa o alta sarbatoare.

Mormant de functionar cu adancitura pentru apa
Mormant care contine doar corpul, capul fiind taiat de catre sultan si aruncat

Mormant de frizer
Povestile si glumele au continuat la bere si astfel ne-am imprietenit in Asia cu 3 frantuzoaice si un turc.

miercuri, 1 septembrie 2010

La cimitirul islamic

Aproape fiecare moschee are un mic cimitir langa. Am nimerit unul un pic mai marisor si deschis. O oaza de liniste in mijlocul agitatiei. Oaza de verdeata nu prea, mai mult cavouri. Dar stilul este deosebit. Mi-a placut pentru ca nu era ceva ce stiam sau vazusem. Despre morti numai de bine, dar nu putem sti cine au fost si ce au facut fiindca doar pe mormintele mai noi apar ceva simboluri, ca la noi, cum ca a fost doctor sau muzician, pe cele vechi sunt doar semne indescifrabile. Dar e bine, pentru ca esti practic in alta lume, uiti pentru 10 minute unde esti si pentru ce ai venit.