M-am intrebat cu ce raman dupa fiecare iesire la catarat, dincolo de genunchi invinetiti, rani in palme sau o extenuare placuta in muschi si in oase. Ce am invatat in acest an in care m-am catarat la stanca? Daca maine nu as mai putea sa fac escalada, tot timpul, energia sau banii investiti ar fi in van? Ei bine nu, dincolo de efectele la nivel fizic, sau la buzunar, mi-au ramas fixate niste lucruri care nu se vad, care nu se pot transmite in pozele si postarile de pe facebook sau la o discutie pe fuga, la o bere.
1. Asculta-ti corpul!
Si nu ma refer aici la momentul in care stai pe canapea si un dracusor iti sopteste cum ca ai manca niste cipsuri in timp ce te uiti la un serial. Ma refer la acele momente cand esti la catarat (sau in orice alta activitate solicitanta), te ia valul/adrenalina/euforia si "uiti". Nu iti mai e foame, nu iti mai esete, nu mai sti cat eceasul, cand ai facut ultima data pauza etc. Escalada, ca de altfel multe alte sporturi sau, de ce nu, joburi de zi cu zi, implica disciplina si prezenta fizica si mentala 100%. Nu esti hidratat, nu esti hranit, esti obosit sau orice alt ingredient (atentie, concentrare) lipseste, asta inseamna esec, nu iese traseul sau cazi in coarda sau si mai rau, te accidentezi.
2. Asculta-ti instinctul!
Poate ca ar fi trebuit sa incep cu acest aspect. Chiar daca la stanca mergi cu prietenii, cu gasca si ai o persoana de incredere care te fileaza, de fapt esti singur. In ciuda incurajarilor, tu esti singur cu gandurile tale, cu neputintele tale, cu fricile tale. Tu singur sti cat control ai asupra miscarilor, cum "citesti" stanca. Tu singur ar trebui sa stii cat mai poti la un anumit moment al zilei. Nimeni din jur nu ar trebui sa iti spuna ce sa faci, ce grad sa dai. Nu te lasa provocat, nu incerca sa impresionezi pe nimeni. Sa asculti in primul rand de cei din jurul tau si nu de semnalele transmise de propria fiinta este o miscare necastigatoare.
3. Fii deschis, pregatit sa descoperi, sa explorezi!
De cand practic acest sport am calatorit in locuri si am descoperit zone care nu sunt pe lista unui turist "normal". Am vizitat orase mici si satuce in care in niciun caz nu as fi mers sa imi petrec weekendurile sau vacantele. Spre exemplu, in Atena toata lumea merge sa vada atractiile turistice si in niciun caz nu viziteaza foste cariere de marmura care acum sunt faleze de catarat.
De fiecare data ma bucur sa ajung la o faleza noua si sa compar cu ce am citit intr-un ghid de escalada. Aici nu mai e vorba despre cel mai fain loc unde poti bea o cafea sau informatii despre un muzeu, ci detalii practice, uneori vitale de orietare in spatiu, de abordare a traseelor, de siguranta.
De multe ori socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, de multe ori accesul la o faleza este dificil sau imposibil, de multe ori la fata locului poti gasi trasee ude sau spituri lipsa. Alteori conditiile de cazare sau de masa din diferite zone nu sunt cele mai fericite. Dar nu trebuie ca asta sa iti strice zenul. Escalada implica o anumita stare de spirit (Sau cel putin eu asa functionez), o anumita liniste interioara, o impacare cu tine, cu natura, o acceptare si o bucurie a prezentului. Iar "aici si acum" inseamna si bine si rau, si placut si urat, si greu si usor.
4. Fii vigilent, nu minimiza dificultatea unei situatii!
Orice element conteaza si poate reprezenta sarea si piperul in acest mix numit escalada. Conteaza ca ti-e cald sau ca ti-e frig, ca bate vantul sau ca este umezeala, conteaza daca te bucuri sau daca iti este frica etc. Si cel mai important este sa fii vigilent pe orice traseu indiferent de gradul acestuia. Chiar si un 5a sau un 6a poate fi o provocare in anumite conditii si chiar si pe un traseu usor te poti rani daca nu esti atent sau daca te grabesti. Iar gradul unui traseu este de fapt o eticheta relativa. Relativa la tipul falezei/stancii, la momentul la care a fost batut un traseu, la conditiile de mediu in care il parcurgi, la nivelul de energie pe care il ai etc.
5. Bucura-te!
Escalada este despre depasirea propriilor limite. Oamenii nu s-au nascut cu palme si talpi adezive ca de gheco, asa ca facem eforturi sa cataram, ne punem trupurile si mintile intr-o incordare teribila ca sa ajungem in topul unui traseu. Pe de o parte, toata aceasta lupta poate duce la incrancenare, la dezamagire, la nervi saaaau dimpotriva, fiecare pas, fiecare mica victorie poate fi motiv de satisfactie. Pe de alta parte, faptul ca petreci o zi in mijlocul naturii este motiv de incantare, faptul ca iti oferi un grad de libertate dincolo de ceea ce este acceptat social (sa fii la catarat si nu acasa cu copiii, sa investeti in calatorii si in echipament, nu intr-un apartament etc) este un motiv de imensa fericire. Iar motivele de bucurie pot continua, important este sa nu ne punem singuri bariere si sa ne pastram un mental pozitiv.
Poate ca nu am spus nimic nou in acest articol. Poate ca totul se poate rezuma scurt in cateva cuvinte: mananca, hidrateaza-te, dormi, catara si a doua zi ia-o de la capat. Sau poate ca fiecare din noi am putea sa interiorizam fiecare experienta si sa invatam propriile lectii, fie ca sunt de disciplina, de perseverenta, de gestionare a maniei sau a fricii, de orgoliu etc.
1. Asculta-ti corpul!
Si nu ma refer aici la momentul in care stai pe canapea si un dracusor iti sopteste cum ca ai manca niste cipsuri in timp ce te uiti la un serial. Ma refer la acele momente cand esti la catarat (sau in orice alta activitate solicitanta), te ia valul/adrenalina/euforia si "uiti". Nu iti mai e foame, nu iti mai esete, nu mai sti cat eceasul, cand ai facut ultima data pauza etc. Escalada, ca de altfel multe alte sporturi sau, de ce nu, joburi de zi cu zi, implica disciplina si prezenta fizica si mentala 100%. Nu esti hidratat, nu esti hranit, esti obosit sau orice alt ingredient (atentie, concentrare) lipseste, asta inseamna esec, nu iese traseul sau cazi in coarda sau si mai rau, te accidentezi.
2. Asculta-ti instinctul!
Poate ca ar fi trebuit sa incep cu acest aspect. Chiar daca la stanca mergi cu prietenii, cu gasca si ai o persoana de incredere care te fileaza, de fapt esti singur. In ciuda incurajarilor, tu esti singur cu gandurile tale, cu neputintele tale, cu fricile tale. Tu singur sti cat control ai asupra miscarilor, cum "citesti" stanca. Tu singur ar trebui sa stii cat mai poti la un anumit moment al zilei. Nimeni din jur nu ar trebui sa iti spuna ce sa faci, ce grad sa dai. Nu te lasa provocat, nu incerca sa impresionezi pe nimeni. Sa asculti in primul rand de cei din jurul tau si nu de semnalele transmise de propria fiinta este o miscare necastigatoare.
3. Fii deschis, pregatit sa descoperi, sa explorezi!
De cand practic acest sport am calatorit in locuri si am descoperit zone care nu sunt pe lista unui turist "normal". Am vizitat orase mici si satuce in care in niciun caz nu as fi mers sa imi petrec weekendurile sau vacantele. Spre exemplu, in Atena toata lumea merge sa vada atractiile turistice si in niciun caz nu viziteaza foste cariere de marmura care acum sunt faleze de catarat.
De fiecare data ma bucur sa ajung la o faleza noua si sa compar cu ce am citit intr-un ghid de escalada. Aici nu mai e vorba despre cel mai fain loc unde poti bea o cafea sau informatii despre un muzeu, ci detalii practice, uneori vitale de orietare in spatiu, de abordare a traseelor, de siguranta.
De multe ori socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, de multe ori accesul la o faleza este dificil sau imposibil, de multe ori la fata locului poti gasi trasee ude sau spituri lipsa. Alteori conditiile de cazare sau de masa din diferite zone nu sunt cele mai fericite. Dar nu trebuie ca asta sa iti strice zenul. Escalada implica o anumita stare de spirit (Sau cel putin eu asa functionez), o anumita liniste interioara, o impacare cu tine, cu natura, o acceptare si o bucurie a prezentului. Iar "aici si acum" inseamna si bine si rau, si placut si urat, si greu si usor.
4. Fii vigilent, nu minimiza dificultatea unei situatii!
Orice element conteaza si poate reprezenta sarea si piperul in acest mix numit escalada. Conteaza ca ti-e cald sau ca ti-e frig, ca bate vantul sau ca este umezeala, conteaza daca te bucuri sau daca iti este frica etc. Si cel mai important este sa fii vigilent pe orice traseu indiferent de gradul acestuia. Chiar si un 5a sau un 6a poate fi o provocare in anumite conditii si chiar si pe un traseu usor te poti rani daca nu esti atent sau daca te grabesti. Iar gradul unui traseu este de fapt o eticheta relativa. Relativa la tipul falezei/stancii, la momentul la care a fost batut un traseu, la conditiile de mediu in care il parcurgi, la nivelul de energie pe care il ai etc.
5. Bucura-te!
Escalada este despre depasirea propriilor limite. Oamenii nu s-au nascut cu palme si talpi adezive ca de gheco, asa ca facem eforturi sa cataram, ne punem trupurile si mintile intr-o incordare teribila ca sa ajungem in topul unui traseu. Pe de o parte, toata aceasta lupta poate duce la incrancenare, la dezamagire, la nervi saaaau dimpotriva, fiecare pas, fiecare mica victorie poate fi motiv de satisfactie. Pe de alta parte, faptul ca petreci o zi in mijlocul naturii este motiv de incantare, faptul ca iti oferi un grad de libertate dincolo de ceea ce este acceptat social (sa fii la catarat si nu acasa cu copiii, sa investeti in calatorii si in echipament, nu intr-un apartament etc) este un motiv de imensa fericire. Iar motivele de bucurie pot continua, important este sa nu ne punem singuri bariere si sa ne pastram un mental pozitiv.
Poate ca nu am spus nimic nou in acest articol. Poate ca totul se poate rezuma scurt in cateva cuvinte: mananca, hidrateaza-te, dormi, catara si a doua zi ia-o de la capat. Sau poate ca fiecare din noi am putea sa interiorizam fiecare experienta si sa invatam propriile lectii, fie ca sunt de disciplina, de perseverenta, de gestionare a maniei sau a fricii, de orgoliu etc.
!
RăspundețiȘtergere