luni, 13 august 2018

City Break la Petrila

Toata lumea stie ca Petrila, alaturi de alte orase miniere din Valea Jiului, este in declin. Pe bune dreptate va intrebati de ce ar merge cineva intr-un oras "mort".
Eu am mers acolo din mai multe motive. Primul ar fi ca orice pretext este bun pentru o tura cu motorul. Al doilea ar fi nemernica mea de curiozitate si dorinta de a vizita, de a vedea lucruri noi si de a intalni oameni (care se dovedesc de cele mai multe ori fantastici). Nu o sa enumar toate motivele care m-au indemnat sa merg la Petrila, dar mai pot sa mentionez proiectul Planeta Petrila, de care ati auzit cu siguranta multi dintre voi si speranta (undeva adanc ascunsa) ca o sa vad ceva, ca o inteleg ceva, ca exista o sansa pentru aceste orase care se sting odata cu industia care le intretinea.(Eu sunt din Fieni, un alt punct in lunga statistica a oraselor in declin din Romania)
Orasul este linistit, inconjurat de dealuri pitoresti. Strada principala din Petrila iti lasa impresia unui oras cochet. La fel si primul restautant in care intri. Mancare multa si ieftina.
Abia cand pornesti pe strada din drepta spre exploatarea miniera incep sa apara semne. Vezi blocuri muncitoresti, desi cu flori in ferestre, scorojite, vechi si pline de improvizatii, dar si texte, desene si culori, semne ale unei exploatari de alt tip, o exploatare culturala.
E bine sa nu ai asteptari cand ajungi intr-un astfel de oras. Atunci fiecare detaliu te va suprinde si te bucuri ca exista un grup de initiva care vrea "sa repare" orasul, ca exista artisti care pun umarul, ca exista public (atat cat e), ca exista tot acel patrimoniu industrial care poate fi valorificat (si nu ca fier vechi).

Eu am vazut in Petrila o jumatate de tur ghidat al minei (asta se intampla cand nu ajungi la timp), un spectacol de teatru, un concert si o casa memoriala. Si am ascultat povesti si am ras. Mult. Asta pentru ca am fost la un eveniment anuntat pe Facebook. Dar si daca mergi pe nepusa masa poti vizita doua muzee mici, doua expozitii permanente in cladirile fostei mine si te poti bucura de peisajul urban si cel natural al zonei.




City break la Petrila cred ca este mult spus si probabil asta si-au zis si prietenii mei carora le-am propus si care au refuzat. Dar este un loc in care ai ce vedea, ai unde manca si ai unde dormi daca ai cortul cu tine (daca nu, ar fi bine sa te cazezi in Petrosani). Oamenii sunt calzi si plini de glume, macar te inveselesc, daca nu au cu ce sa te indrume.
Daca mergeti la Casa Memoriala Ion D. Sarbu o sa plecati cu sufletul plin, iar daca mergeti la Muzeul Salvarii, Catalin Cenusa o sa va spuna multe povesti despre meseria dura de miner si va poate face si un tur de suprafata al minei. (cu o programare prealabila se poate obtine autorizatie si pentru un tur in subteranul unei mine active)

Se vor mai organiza evenimente la Petrila. Si mi-as dori sa ajungem mai multi acolo.
Ii urez acestui oras sa creasca si sa fie un exemplu si pentru altele de felul lui si oamenilor care pun umarul la aceasta initiativa, numai de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu