Aceasta ar fi putut fi o povestire despre frumusetile Greciei, despre o vacanta fantastica la malul marii, cu mancare buna si relaxare cat cuprinde. Dar este mai mult de atat...
Din vacanta in Grecia suprinzator este ca nu imi amintesc apa verde-albastra, caldura soarelui pe sezlong sau gustul fructelor de mare, ci drumul cu motorul. Inca simt in nari mirosul de pinilor ce strajuiau soseaua, simt vantul si vad strada serpuind de-a lungul coastei sau printre stanci, livezi de maslini sau tufisuri de leandri. Nu-i asa ca pare idilic? Ce poate fi mai romantic decat o vacanta pe motoare la malul marii? Multi motociclisti barbatii viseaza asta: sa isi ia si partenera motor si sa plece pe doua motoare, impreuna fericiti spre capatul lumii...
Ar fi putut fi romantic, numai ca in realitate lucrurile nu sunt ca in filme. Sutele de kilometri si multele ore in sa se lasa cu dureri musculare si amorteala in oase, vremea se strica, motorul are probleme sau pur si simplu te inteapa o insecta in timp ce rulezi pe sosea.
Da, m-am bucurat de mare si de peisajele Greciei, dar da, le-am patit si pe toate cele de mai sus.
In fiecare zi am vizitat un loc nou, o plaja, o statiune sau un satuc in Halkidiki si fiecare zi a fost o aventura: intr-o zi, din cauza trepidatiilor au cazut niste suruburi si mi s-a desprins portbagajul, in alta zi era cat pe ce sa imi pierd numarul de inmatriculare, apoi a venit randul farului sa se desprinda si el, iar la final motorul nu mai pornea din cauza bujiei si desigur ca si bateria a inceput sa dea rateuri.
Cireasa de pe tort a fost cand mi s-a intamplat ceea ce multa lume nu ar crede ca e posibil: in timp ce eram in mers, o viespe mi s-a strecurat in pantalonii de motor si ulterior si cizma si m-a intepat cu bestialitate de nenumarate ori in glezna. Am tipat in casca, mi-am dat seama ca nu ma aude si ca nu ma poate ajuta nimeni, am tras pe dreapta, am oprit motorul, m-am descaltat, viespea si-a luat zborul linistit si eu am ramas buimacica privind cum mi se umfla piciorul.
Pe langa toate astea, faptul ca am mers pe ploaie torentiala, pe rafale de vant de abia imi tineam echilibrul in sa, pe calduri toride sau pe intuneric pare o bagatela si nici nu imi vine sa mai povestesc. Cand in fiecare zi ti se strica ceva, cand tu esti cu un picior in pioneze, ce mai conteaza traficul haotic sau vremea schimbatoare?
Dupa cateva zile am invatat sa zambesc si sa ma bucur de orice (chiar si de o poza cu un caine la Lidl in timp ce cautam bride si tape pentru motor). Am considerat ca orice mi se intampla este o experienta faina, atata timp cat reusesc sa scap cu viata din ea!
Din cele 10 zile de vacanta, 4 au fost practic drumul pe motor Romania - Grecia si retur si 6 zile au fost pe motor prin Halkidiki si imprejurimi. Ca sa nu para ca vorbesc numai de rau mersul cu motorul, pot sa spun ca fiind o zona turistica si foarte aglomerata, pe motor am putut explora zona mult mai usor decat cu o masina.
Halkidiki este o peninsula cu trei intrari pronuntate in mare, ca niste degete. Unul dintre degete este reprezentat de Muntele Athos si este restrictionat turistilor, degetul mijlociu este fantastic ca relief, iar celalalt deget este cel mai turistic, cu cele mai multe statiuni, fiind foarte aglomerat si inghesuit. Daca ai curiozitatea de a te dezlipi de plaja, peisajele din interiorul peninsulei sunt fantastice si poti descoperi zone si sate pitoresti dincolo de strazile principale. In fiecare zi am parcurs zeci spre sute de kilometri am tras cu ochiul la panorame, am facut pauza de baie in mare si de masa si am revenit seara cu dureri in oase, dar mai ales incantata de ce am vazut si mai ales de ce am realizat in ziua respectiva.
Se spune ca mersul pe motor este despre drum, nu despre destinatie. Eu cred ca mersul pe motor este despre sine. Dincolo de locurile faine pe care le-am vizitat, aceasta vacanta pe motor, cu cei 3210 km parcursi, a fost despre un dialog continu cu mine insami, despre depasirea limitelor, despre constientizarea limitarilor, despre incredere in sine si despre a fi alert si atent. Au fost momente de extenuare, au fost momente de adrenalina maxima, au fost momente in care m-am simtit ca intr-un joc video, ca intr-un shooter, cand toata lumea vrea sa te omoare: fii atenta curba stransa la stanga, tine-te echilibru ca e vant puternic, atentie intra din dreapta un camion pe sosea, in fata incetineste o masina si se opreste fara sa semnalizeze corespunzator, stai in spatele unei furgonete din care din cand in cand zboara pale de fan spre tine si tot asa, si tot asa...
Si ca tot vorbeam de jocuri video, consider ca am trecut la nivelul urmator, ca experienta de motociclist, dar mai ales ca experienta de viata. Asfalt uscat mie!
In fiecare zi am vizitat un loc nou, o plaja, o statiune sau un satuc in Halkidiki si fiecare zi a fost o aventura: intr-o zi, din cauza trepidatiilor au cazut niste suruburi si mi s-a desprins portbagajul, in alta zi era cat pe ce sa imi pierd numarul de inmatriculare, apoi a venit randul farului sa se desprinda si el, iar la final motorul nu mai pornea din cauza bujiei si desigur ca si bateria a inceput sa dea rateuri.
Halkidiki este o peninsula cu trei intrari pronuntate in mare, ca niste degete. Unul dintre degete este reprezentat de Muntele Athos si este restrictionat turistilor, degetul mijlociu este fantastic ca relief, iar celalalt deget este cel mai turistic, cu cele mai multe statiuni, fiind foarte aglomerat si inghesuit. Daca ai curiozitatea de a te dezlipi de plaja, peisajele din interiorul peninsulei sunt fantastice si poti descoperi zone si sate pitoresti dincolo de strazile principale. In fiecare zi am parcurs zeci spre sute de kilometri am tras cu ochiul la panorame, am facut pauza de baie in mare si de masa si am revenit seara cu dureri in oase, dar mai ales incantata de ce am vazut si mai ales de ce am realizat in ziua respectiva.
Si ca tot vorbeam de jocuri video, consider ca am trecut la nivelul urmator, ca experienta de motociclist, dar mai ales ca experienta de viata. Asfalt uscat mie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu