New Bern (Carolina de Nord) nu este un oras pe care in mod normal l-ai vizita daca ajungi in America si mai ales daca este prima ta vizita si vezi si sa experimentezi cat mai multe despre un continent care inseamna cu totul alta lume decat cea cu ce esti obisnuit in Europa.
La New Bern timpul parca s-a oprit in loc. Casele cochete vegheaza cuminti strazile inguste, din cand in cand masini vintage intrerup zgomotul greierilor, iar la cate o intersectie un motociclist batran isi tureaza chopperul.
Centrul istoric si cartierele de albi sunt deosebit de frumoase, cu cate o batrana dormitand pe veranda, dar cartierul de negri este jerpelit si cu personaje care iti arunca priviri sticloase de la adapostul pridvorului jupuit.
Patrimoniul istoric si natural al locului este bine pus in valoare.
Spre exemplu, o replica a canoei cu care indienii Tuscarora se deplasau pe raul Trent, este plasata in apropierea raului si esti indemnat sa te asezi in ea si sa experimentezi intr-un fel modul de folosire. Mi-am amintit cu un gust amar ca la noi peste tot sunt afise cu "nu atingeti", "fotografiatul interzis" etc care nu te apropie si nu te lasa sa te imprietenesti cu obiectele expuse.
Pe marginea raului sunt recreate mici gradini si ecosisteme din timpurile cand raul era mai salbatic si putin navigabil. Exista un martor al uraganelor si inundatiilor care au marcat orasul. Nu m-am putut abtine sa nu remarc in gandul meu, cat de putina atentie si grija avem noi pentru patrimoniul nostru natural, si nu ma refer aici neaparat la rezervatiile naturale.
Dincolo de centrul de informare turistica si de cladirile care se pot vizita, pe strazi sunt placute cu informatii turistice despre fapte istorice, chiar daca acolo nu ai nimic de vazut. Aici X l-a impuscat pe Y, dincolo Cutarescu a fost in vizita in oras in anul omieoptsutetoamna.
La New Bern s-a inventat bautura care avea sa fie numita mai tarziu Pepsi-Cola, iar in casa in care a functionat farmacia poti bea un Pepsi bun, care n-are nicio legatura cu ce suntem noi obisnuiti.
Dintr-un oras plin de istorie nu putea lipsi desigur un fel de supermarket de...vechituri. Pentru prima data am intrat intr-un fel de anticariat-mall, in care obiectele erau puse pe categorii, erau recreate spatii dintr-o casa sau erau redate ocupatii precum tamplaritul, olaritul etc.
Culorile orasului, flora, arhitectura si referiri biblice pe care le gasesti la tot pasul mi-au lasat impresia de pace si de liniste. Chiar daca barci moderne stateau ancorate pe rau, orasul mi s-a parut incremenit un alte vremuri si pentru o clipa am raspirat mai adanc si mi-am inchipuit ca port o rochie cu crinolina....
La New Bern timpul parca s-a oprit in loc. Casele cochete vegheaza cuminti strazile inguste, din cand in cand masini vintage intrerup zgomotul greierilor, iar la cate o intersectie un motociclist batran isi tureaza chopperul.
Centrul istoric si cartierele de albi sunt deosebit de frumoase, cu cate o batrana dormitand pe veranda, dar cartierul de negri este jerpelit si cu personaje care iti arunca priviri sticloase de la adapostul pridvorului jupuit.
Patrimoniul istoric si natural al locului este bine pus in valoare.
Spre exemplu, o replica a canoei cu care indienii Tuscarora se deplasau pe raul Trent, este plasata in apropierea raului si esti indemnat sa te asezi in ea si sa experimentezi intr-un fel modul de folosire. Mi-am amintit cu un gust amar ca la noi peste tot sunt afise cu "nu atingeti", "fotografiatul interzis" etc care nu te apropie si nu te lasa sa te imprietenesti cu obiectele expuse.
Pe marginea raului sunt recreate mici gradini si ecosisteme din timpurile cand raul era mai salbatic si putin navigabil. Exista un martor al uraganelor si inundatiilor care au marcat orasul. Nu m-am putut abtine sa nu remarc in gandul meu, cat de putina atentie si grija avem noi pentru patrimoniul nostru natural, si nu ma refer aici neaparat la rezervatiile naturale.
Dincolo de centrul de informare turistica si de cladirile care se pot vizita, pe strazi sunt placute cu informatii turistice despre fapte istorice, chiar daca acolo nu ai nimic de vazut. Aici X l-a impuscat pe Y, dincolo Cutarescu a fost in vizita in oras in anul omieoptsutetoamna.
La New Bern s-a inventat bautura care avea sa fie numita mai tarziu Pepsi-Cola, iar in casa in care a functionat farmacia poti bea un Pepsi bun, care n-are nicio legatura cu ce suntem noi obisnuiti.
Dintr-un oras plin de istorie nu putea lipsi desigur un fel de supermarket de...vechituri. Pentru prima data am intrat intr-un fel de anticariat-mall, in care obiectele erau puse pe categorii, erau recreate spatii dintr-o casa sau erau redate ocupatii precum tamplaritul, olaritul etc.
Culorile orasului, flora, arhitectura si referiri biblice pe care le gasesti la tot pasul mi-au lasat impresia de pace si de liniste. Chiar daca barci moderne stateau ancorate pe rau, orasul mi s-a parut incremenit un alte vremuri si pentru o clipa am raspirat mai adanc si mi-am inchipuit ca port o rochie cu crinolina....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu