Mai in gluma, mai in serios, am prins gustul baltilor, si la propriu si la figurat.
Despre Lacul 3 Ape cu siguranta a auzit multa lume si multi au si experimentat poate o plaja, o baie, un plimbat cu barca,un pescuit, gratare si poate si ture scurte la picior sau cu bicicleta.
Daca cineva are curiozitatea sa exploreze si sa isi depaseasca zona de confort, zona ii poate oferi surprize,cel putin provocatoare. Pantele abrupte, fagasele facute de apa, baltile, noroiul si faptul ca GPS-ul ne spunea ca suntem pe drumuri nemarcate si care nu duc nicaieri, nu ne-au speriat si am reusit sa facem un traseu exceptional cu bicicleta.
Inceputul a fost greu, ca orice intrare in ritm. Pauzele de selfie, de tigara si de verificat traseul erau dese. Ne-am regrupat si am continuat sa pedalam incotro vedeam cu ochii, cu atentie si concentrare la etapele downhill, cu forta la urcare si cu indemanare prin balti si fagase.
Povestea baltilor este simpla. La inceput am facut echilibristica printre ele, evitand si franand ori de cate ori era cazul. Pana la primul accident. Umorul situatiei m-a facut sa trec peste vanatai si am sa imi asum ca placerea drumului sta in savurarea tuturor obstacolelor. Asa ca am continuat drumul ralaxati, vanand practic fiecare balta care se ivea in cale, facand din asta un joc de copii.
Peisajul, aerul curat si apa de izvor, pe de-o parte, relaxarea activa si depasirea propriilor limite, pe de alta parte, au fost rasplata orelor de efort.
Traseul s-a terminat cu nisip si noroi din sosete pana la cap, cu bicicletele bine ornamentate si cu o binemeritata bere la Nea Florin.
Pentru amatori, asa arata traseul:
Despre Lacul 3 Ape cu siguranta a auzit multa lume si multi au si experimentat poate o plaja, o baie, un plimbat cu barca,un pescuit, gratare si poate si ture scurte la picior sau cu bicicleta.
Daca cineva are curiozitatea sa exploreze si sa isi depaseasca zona de confort, zona ii poate oferi surprize,cel putin provocatoare. Pantele abrupte, fagasele facute de apa, baltile, noroiul si faptul ca GPS-ul ne spunea ca suntem pe drumuri nemarcate si care nu duc nicaieri, nu ne-au speriat si am reusit sa facem un traseu exceptional cu bicicleta.
Inceputul a fost greu, ca orice intrare in ritm. Pauzele de selfie, de tigara si de verificat traseul erau dese. Ne-am regrupat si am continuat sa pedalam incotro vedeam cu ochii, cu atentie si concentrare la etapele downhill, cu forta la urcare si cu indemanare prin balti si fagase.
Povestea baltilor este simpla. La inceput am facut echilibristica printre ele, evitand si franand ori de cate ori era cazul. Pana la primul accident. Umorul situatiei m-a facut sa trec peste vanatai si am sa imi asum ca placerea drumului sta in savurarea tuturor obstacolelor. Asa ca am continuat drumul ralaxati, vanand practic fiecare balta care se ivea in cale, facand din asta un joc de copii.
Peisajul, aerul curat si apa de izvor, pe de-o parte, relaxarea activa si depasirea propriilor limite, pe de alta parte, au fost rasplata orelor de efort.
Traseul s-a terminat cu nisip si noroi din sosete pana la cap, cu bicicletele bine ornamentate si cu o binemeritata bere la Nea Florin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu