Două ore de wows și ahhhs in Arad

Din multiplele mele pelegrinări prin țară două orașe mi-au rămas la inima, dorindu-mi să revin și să le savurez pe îndelete: Oradea și Arad. Și dacă Oradea încă este pe lista de așteptare, în Arad am avut ocazia să ajung si să îl vizitez de două ori într-o săptămână, o dată chiar într-un mic tur ghidat. Și încă mai vreau să merg! Ca să fie clar cât de mult mi-a plăcut!

"Aradul este doar strada principală pe care trece tramvaiul", spunea cineva. Dacă e să mă întrebați pe mine, Aradul este un oraș modest: plin de istorie si artă, dar multe locuri sunt ascunse sau mai bine zis insuficient puse în valoare.

Dar daca ai curiozitatea să o iei la pas pe străzile laterale și dacă îți dorești să vezi ce este dincolo de fațatele clădirilor poți avea surprize plăcute: scări interioare și tavane pictate, însemne masonice și blazoane deosebite, vitralii în ferestre.

Recomand cu căldură un tur ghidat făcut de cei de la Asociația Turism Alternativ. Dincolo de stilurile arhitectonice pe care le puteți admira pe îndelete într-o plimbare solitară, băieții (noi l-am cunoscut pe Mario) vă pot spune povești trecute (cu ofițeri, meșteșugari și arhitecți dedicați) sau actuale (cu primari și investitori rapace).
Timp de două ore, cu un ochi am făcut fotografii și cu o ureche am ascultat informațiile oferite de Mario, minunându-mă și oftând în același timp. Am pornit de la primărie. Acolo trebuie să coborâți ochii ca să admirați mozaicul de la intrare și să ridicați privirea să vedeți vitraliile din interior, cu cele 4 anotimpuri, fiind în același timp atenți la informațiile despre evenimentele petrecute la Revoluția din '89.

Traseul se continuă spre Parcul Reconcilierii, cu pauze dese pentru Catedrala,  Monumentul Sfânta Treime, Palatul Bohuș, Catedrala veche. În parc, la un pahar de apă și unul de vorbă am aflat istoriile celor două statui, cea ungurească și cea româneasca și ne-am făcut un tradițional selfie.

Ne-am pornit spre Piața Avram Iancu pentru a admira clădirea art nouveau, dar nu numai. Am făcut un popas pe o bancă de 8 mii de euro (!!!!) și apoi Mario ne-a zis că ne duce să vedem o sinagogă, numai că...surprize, surprize, sinagoga nu era vizibilă decât de către cunoscători, pasămite fusese mascată, mai bine zis apărată, de o clădire banală.

Am continuat cu Piața Romană și ne-am întors pe bulevardul liceelor, admirând în treacăt templul masonic și basoreliefuri pudice (cu frunză).

Am încheiat apoteotic cu o limonada și o bere într-un restautant al cărui nume nu mi-l amintesc, dar știu că avea o curte interioară cochetă și se afla pe strada Cloșca, stradă presărată cu clădiri monument.

Aștept cu interes următoarea vizită în Arad, ca să mă plimb pe malul Mureșului, să admir cetatea (care se pare că se va deschide publicului la un moment dat), să vizitez Turnul de apă și Muzeul Cofetăriei. Și sunt sigură că mai sunt și alte locuri de descoperit.
Hai să ne vedem sănătosi! La Arad! Sau la Oradea....