Un prieten spunea ca stii ca iti place o melodie mult de tot atunci cand, desi nu s-a terminat, tu vrei sa o mai asculti o data. La fel as putea sa spun si eu despre acest festival. Am ajuns acolo pentru o zi. Inca nu se terminase ziua, adica noaptea, si eu stiam ca mai vreau sa stau o zi.
S-au spus multe povesti despre Untold, despre organizare, despre muzica, despre bani, despre droguri si bautura. Povestea mea este mai abstracta, este despre toate astea laolalta si despre nimic, este despre acel inefabil: energia festivalului. Cum te fac sa te simti muzica, lumina, oamenii, locul, agitatia si nonsalanta celorlalti.
Oricat de carcotas ai fi, oricat de obosit sau de trist, energia multimii te cuprinde. Muzica, care are de multe ori acelasi ritm, jocul de lumini, reflectoarele care trimit flash-uri, oamenii care se misca sincron te influenteaza, chiar daca ai vrea sa fii rational. Privind o masa de oamenii cum sunt manipulati electronic de un om (sau o mana de oameni) prin muzica si lumini, mi-am zis ca nu suntem nici noi mai departe de cainele lui Pavlov. Dar apoi m-am lasat dusa de val. Si a fost bine. A fost spectaculos. Am trait momentul sau ceea ce DJ-ul numea transa.
Poate asta a fost cauza pentru care am resimtit acest festival ca o evadare, ca o aventura, ca o nebunie a tineretii (nu ca nu as mai fi tanara :) ), ca o sansa, ca un abandon. Am facut lucruri care nu imi sunt la indemana zi de zi (sa iti suni prieteni pe care nu i-ai mai vazut de ani de zile, sa dansezi pe scaune intr-un tramvai, sa te dai intr-un scranciob, sa faci pipi un buda la baieti, sa ajungi in spatele scenei, la STAFF, sa vezi cum se munceste la foc continuu, sa nu stii unde dormi la noapte si unde o sa ajungi maine), am sfidat vocea ratiunii si a responsabilitatii (care imi urla in ureche: nu are rost sa mai stai o zi la festival, ai pisica, ai de platit facturi si oricum daca nu pleci acum, nu ai cu ce sa ajungi acasa) si am mai ramas o zi la festival, doar cu hainele de pe mine si aparatul foto.
Mie nu imi place DJ-iala. Sincer, inainte sa ajung la festival
auzisem doar de o mica parte dintre DJ. Faceam aceeasi greseala ca
multi, credeam ca ei canta, dar de fapt ei mixeaza. :)
La festival am ajuns..spontan. Fara bilete, fara cazare, am pornit la un drum de 7 ore. A fost un pic de agitatie, dar cumva toate s-au asezat, poate si datorita entuziasmului meu :)
Am vazut cum energia creaza energie. Nu doar eu am fost cuprinsa de febra multimii, dar si eu, la randul meu, am reusit sa ii molipsesc pe prietenii mei, sa ne conectam, sa vorbim mai mult si mai profund, sa zambim, in ciuda oboselii, sa facem glume,in ciuda nemultumirilor din viata fiecaruia dintre noi.
Acum, la cateva zile dupa festival, ma macina cateva intrebari: Cum sa intretin energia? Unde sa o gasesc si cum sa o transmit mai departe?
S-au spus multe povesti despre Untold, despre organizare, despre muzica, despre bani, despre droguri si bautura. Povestea mea este mai abstracta, este despre toate astea laolalta si despre nimic, este despre acel inefabil: energia festivalului. Cum te fac sa te simti muzica, lumina, oamenii, locul, agitatia si nonsalanta celorlalti.
Oricat de carcotas ai fi, oricat de obosit sau de trist, energia multimii te cuprinde. Muzica, care are de multe ori acelasi ritm, jocul de lumini, reflectoarele care trimit flash-uri, oamenii care se misca sincron te influenteaza, chiar daca ai vrea sa fii rational. Privind o masa de oamenii cum sunt manipulati electronic de un om (sau o mana de oameni) prin muzica si lumini, mi-am zis ca nu suntem nici noi mai departe de cainele lui Pavlov. Dar apoi m-am lasat dusa de val. Si a fost bine. A fost spectaculos. Am trait momentul sau ceea ce DJ-ul numea transa.
Poate asta a fost cauza pentru care am resimtit acest festival ca o evadare, ca o aventura, ca o nebunie a tineretii (nu ca nu as mai fi tanara :) ), ca o sansa, ca un abandon. Am facut lucruri care nu imi sunt la indemana zi de zi (sa iti suni prieteni pe care nu i-ai mai vazut de ani de zile, sa dansezi pe scaune intr-un tramvai, sa te dai intr-un scranciob, sa faci pipi un buda la baieti, sa ajungi in spatele scenei, la STAFF, sa vezi cum se munceste la foc continuu, sa nu stii unde dormi la noapte si unde o sa ajungi maine), am sfidat vocea ratiunii si a responsabilitatii (care imi urla in ureche: nu are rost sa mai stai o zi la festival, ai pisica, ai de platit facturi si oricum daca nu pleci acum, nu ai cu ce sa ajungi acasa) si am mai ramas o zi la festival, doar cu hainele de pe mine si aparatul foto.
La festival am ajuns..spontan. Fara bilete, fara cazare, am pornit la un drum de 7 ore. A fost un pic de agitatie, dar cumva toate s-au asezat, poate si datorita entuziasmului meu :)
Am vazut cum energia creaza energie. Nu doar eu am fost cuprinsa de febra multimii, dar si eu, la randul meu, am reusit sa ii molipsesc pe prietenii mei, sa ne conectam, sa vorbim mai mult si mai profund, sa zambim, in ciuda oboselii, sa facem glume,in ciuda nemultumirilor din viata fiecaruia dintre noi.
Acum, la cateva zile dupa festival, ma macina cateva intrebari: Cum sa intretin energia? Unde sa o gasesc si cum sa o transmit mai departe?
By simply specializing in a new subject that isn't quickly addressed, you'll have structure for the assertion. http://9e6xv16zhy.dip.jp https://imgur.com/a/8kLgtup https://imgur.com/a/eYUiPQt https://imgur.com/a/3YdeZzd https://imgur.com/a/AgNy98w https://imgur.com/a/DgH2HqI https://imgur.com/a/Zh3gOki
RăspundețiȘtergere