Baile Imperiale Austriece

Trecand prin Baile Herculane arhitectura cladirilor te face sa te opresti si sa admiri. La inceput nu vezi decat starea de paragina. Daca mergi mai aproape, placute maronii iti dezvaluie faptul ca acele imobile sunt in marea lor majoritate cladiri istorice, iar informatiile aflate te fac sa te intorci in timp, sa iti inchipui care era adevarata fata a locului care acum te face sa ii plangi de mila, care era atmosfera si cum erau oamenii.

"Au fost construite intre anii 1883-1886, dupa planurile arhitectului Ignac Alpar, fiind una din cele mai moderne adificii balneare din acea vreme..." asa incepe textul despre una dintre constructiile ce domina malul Cernei.

Locul inca este frumos, o frumusete apusa...
Citesti mai departe: "Pavilionul Bailor Imperiale Austriece inchide pe latura nord-vestica monumentul ansamblului arhitectural din jurul Parcului Central, intregind imaginea de mare statiune europeana de la sfarsitul secolului XIX...." Expresii ca "sala maiestuoasa de asteptare", "ornamente de mare rafinament artistic" "cabine imperiale" te fac sa privesti cu alti ochi aceasta ruina aflata intre celelalte ruini ale statiunii.
Ferestre si usi de termopan...hopaaa....inseamna ca cineva a vazut potentialul acestui lor, iti zici zambind. O spartura in usa de termopan si povestile despre frumutetile trecutului ma fac sa intru.
Inauntru, soc si groaza! Privirea alearga zapacita pe coridoare, din incapere in incapere, se opreste in marele hol, urca la etaj, se impiedica in moloz, tremura de teama pe scarile subrede si lacrimeaza.

 Fara sa exagerez as putea spune ca Nicolae Labis, in poezia Moartea caprioarei, dar adaptat la situatie: "Pozez si plang! Pozez!". Paianjenii si mucegaiul au curerit fiecare colt adaugand un farmec trist spatiului.

 

"In aceasta cabina si-a facut cura balneara Imparatul Austro-Ungariei Francisc Iosif I" sta martor placuta comemorativa. Un moment am impresia ca rugina s-a prelins pe perete ca rimelul scurs pe un obraz candva frumos.

 Fantomele trecului ma insotesc prin galerie pana la intrarea principala.

Cu siguranta fantana si candelabrul au fost martori muti ale unor evenimente importante. Am dat ocol fantanii, am admirat din toate unghiurile holul central si, cu sufletul strans de frica, am urcat pe scarile din stanga.
Etajul este si el plin de suprize. Pe cativa pereti, o multime de vizitatori au tinut mortis sa ramana in memoria locului  (Trandafir 1974, Lara 1913 etc), iar pe altii, tencuiala cazuta lasa la iveala pietre de rau cu insertii de scoici.

De la ferestre se pot admira turla cu ceas de vis a vis si elementele decorative aflate pe exteriorul cladirii (doua statui, un EL si o EA care se privesc languros de sute de ani), dar doar daca te cateri spectaculos si periculos pe pervaz.

 

Am parasit etajul cu telefonul in mana cautand ce inseamna "Ad aquas Herculis sacras in mediam". Se pare ca in timpul lui Traian s-au facut primele lucrari de amenajare la Baile Herculane si s-au construit bai, apeducte si drumuri. Apele termale erau inchinate zeului Hercule, pe romaneste "Apele sacre ale lui Hercule de pe langa Media"

Acum, cui or fi oare inchinate aceste ape termale????