În ciuda "ameninţărilor" cum că Postavaru ar fi un vârf "comercial", nu unul provocator, mie mi-a plăcut. Urcarea este moderată, dar poţi face febră musculară (dacă ai zăcut o săptămână în casă ca mine), priveliştea este răpitoare (dacă nu e plafon de nori), ceaiul de la cabana Postăvaru este bun (neapărat cu rom), sandwich-urile din rucsac sunt bune (că sunt făcute cu suflet).
Cel mai mult mi-a plăcut că am avut un preview al iernii ce va să vină (să sperăm): am scârţâit puţină zăpadă sub picioare şi am văzut pârtia şi instalaţiile (menţionez că eu nu am skiat încă în Poiană). 
E şi ceva ce nu mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut că nu am ajuns să vedem si Peştera cu Lapte, care era la 2 paşi de traseul făcut de noi. 
Dar de 1 Decembrie am înfipt virtual un tricolor lângă indicatorul din vârful Postavaru...
Mai multe poze aici
Daca mai ajungi la noi in zona sper sa te pot insoti si eu:)
RăspundețiȘtergere