Dupa doua experiente turistice diferite: libertate deplina si explorare pe cont propriu in Ninh Binh si o experienta printr-o agentie turistica, in Hue am contactat un ghid privat si a fost cea mai buna alegere.
Hue este un oras mic si cum nu am gasit inca niciun farmec in zgomotul si traficul oraselor vietnameze, o vizita in afara orasului s-a dovedit a fi biletul castigator. Stiam ca Hue este fosta capitala a Vietnamului si ca aici se gasesc multe morminte ale fostilor imparati si pagode faimoase. Bonus, am descoperit buncare din razboi (Hue a fost pe linia frontului intre nord si sud), o panorama superba deasupra raului Parfum, drumuri incantatoare prin satele din apropiere si mancare locala, care evident este diferita de cea din nord. Fara ajutorul lui Peter nu as fi aflat atatea informatii despre dinastii si imparati, hinduism si budism (diferenta intre influenta chinezeasca si influenta indiana), elemente sacre (dragonul, unicornul, foenixul si broasca testoasa). Fain a fost ca am fost pe scuter toata ziua, ceea ce a facut ca cele 39 de grade de afara sa fie mai usor acceptabile. Mai fain decat fain a fost ca am condus prima data un scuter si am mai depasit niste limitari.
Ce am vizitat? Am inceput cu orasul imperial (Hue Imperial Citadel) care este fermecator, atat cat a mai ramas din el, pentru ca a fost bombardat. Mi s-a strans inima sa vad atata bogatie culturala disparuta intr-o clipa. La un moment dat creierul meu s-a blocat de la caldura, de la numerosii imparati si concubinele lor, de la informatiile de provincii, minoritati, razboaie, hinduism si budism, feng shui, elemente sacre si decorative. Vazandu-ma asa lesinata, Peter mi-a cautat flori, ceea ce m-a mai inviorat putin. La finalul vizitei am primit ceai regal, ceea ce mi-a reglat in mod suprinzator organismul, iar restul vizitelor au mers ceva mai usor. Oricum mi-a placut mult finetea detaliilor si mi s-a parut interesant ca unicornul lor nu are ...corn. Am facut poza, ca sa existe dovada.
Apoi a urmat pagoda Thien Mu. Nu stiu de ce, dar locurile astea sunt atat de linistite si te poti conecta la ele si la povestile lor, desi sunt impanzite de turisti.
In drumul spre cele doua morminte regale, (unul vechi si unul mai nou pentru a vedea diferenta) - mormantul imparatului Khai Dinh si cel al lui Tu Duc, am deviat putin pentru peisaj si pentru a alimenta.
Nu mica mi-a fost mirarea sa vad un loc amenajat pentru nunta, in mijlocul soselei. Cort, aranjamente florale, tot ce trebuie ca si turistii nebuni sa se opreasca si sa faca o poza intr-un cadrul de nunta vietnamez, ca tot se apropia Sf Valentin.
Tot pe drumul prin sate o intamplare banala s-a transformat intr-una iesita din comun care ne-a starnit zambetele. Dupa statia de alimentare, Marius si-a pierdut ochelarii de soare si desi s-a intors imediat dupa ei nu i-a mai gasit, pasamite cineva ii luase. Un pic bosumblat pentru ca a fost o zi cu mult soare si avea nevoie de ei si pe deasupra erau si niste ochelari scumpi, ne-am reluat traseul dar ce sa vezi, dupa o vreme, vad pe marginea drumului doi turisti stand linistiti in iarba si jucandu-se cu niste ochelari. Nu i-am recunoscut, dar instictul mi-a spus sa intoarcea si sa vedem. Ghici ce, erau chiar ochelarii pierduti! Care erau sansele ca eu sa privesc in dreapta si nu in stanga in momentul respectiv si sa imi pice ochii fix pe ochelarii din iarba? Ghidul nostru a negociat cu localnicii si Marius si-a primit ochelarii in schimbul a 5 dolari. Ochelarii lui au primit a doua viata si noi avem o intamplare haioasa de spus nepotilor.
Despre mormintele celor doi imparati nu pot spune decat ca desi sunt foarte diferite, fiecare are farmecul lui. Imparatii isi cautau locul perfect multi ani, sa fie cu feng shui bun, cu munte si cu apa si apoi petreceau si mai multi ani sa iti contruiasca mormantul perfect, practic ce avea sa fie locuinta lor in viata de apoi. Tu Duc s-a retras chiar din timpul vietii la resedinta de apoi. Nu am vazut niciodata atata ceramica si teracota, asa decoratiuni migaloase si o imbinare atat de frumoasa a culorilor.
Nu sunt de acord cu numeroasele resurse consumate - munca a sute de oameni, tone de materiale si zeci de ani de munca - doar pentru moftul unui imparat, dar rezultatele sunt uimitoare. Practic puteam fi titlu de ziar: "Turista gasita in coma extatica!" Asta si pentru ca am o slabiciune pentru culori si pentru ca cum am ajuns in sala de teatru a lui Tu Duc, am si pus niste haine de epoca pe mine si m-am impaunat pe tron si prin curtile palatului. Cu atatea haine pe mine la 39 de grade, ma mir ca nu am intrat in coma pe bune.
Pe dealul cu buncare din razboi am ajuns aproape de apus si am prins si o lumina calda de apus si am putut admira raul.
Ziua s-a incheiat cu suc din trestie de zahar si o oprire la un atelier de facut batisoare parfumate, o fantezie de culori si mirosuri.
De fapt ziua s-a incheiat in traficul de la ora 6, cu sute de scutere strabatand orasul.
A doua zi am dat o sansa si am facut o plimbare pana la piata Dong Ba, cea mai mare piata din Hue. Este impresionanta si ieftina. De acolo m-am procopsit cu o palarie conica cu poeme, dupa ce am negociat bine.
Pot sa spun ca raman cu o amintire foarte placuta despre Hue si e un loc in care m-as intoarce. Sau poate nu, avand in vedere ca sunt atatea locuri pe care nu le-am vizitat in Vietnam...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu