joi, 20 martie 2014

Daca nu esti cuminte, te dau la tigani!

Nu stiu daca pe voi va amenintau asa parintii cand erati mici. Dar eu imi amintesc perfect acesta amenintare care m-a urmarit multi ani, mai ales ca langa satul nostru veneau niste tigani si isi puneau satra langa rau.
Zilele trecute frica mi-a reaparut si am simtit ca am facut ceva cu adevarat rau. Am fost dusa in doua comunitati de tigani si am petrecut acolo cateva ore.
Prima data am ajuns la Chirpar, langa Sibiu. Acolo l-am cunoscut pe Nea Nicu, fierarul, care ne-a facut o demostratie despre cum se arde si bate fierul. Dar dincolo de glumite si de show-ul fotografic, iesind de acolo, in praful drumului am dat nas in nas cu fricile mele, tigani mari si mici, cu figuri rele si smechere, imbulzindu-se si impingandu-se, cersind si mintind ca nu au primit. Asta in conditiile in care colegii mei fotografi le-au impartit dulciuri, haine si incaltaminte. Sentimentele mele erau amestecate: curiozitate, frica, mila, dezgust.
A doua oara am fost in Tarlungeni, langa Brasov. De data asta experienta a fost cu totul alta, iar sentimentul care nu mi-a dat pace a fost ca fotografierea acestor oameni este exploatare si ca 10 eugenii si cateva bomboane nu ii ajuta prea mult. Ce am vazut aici? Oameni incercati de viata si conditii mizere: fete de 18 ani cu cate 3-4 copii,   haine "spalate" in zoaie, animale si oameni la un loc, case de chirpici cu termopane. Iar dincolo de termopane o alta lume, o lume saraca, murdara si marginalizata.
 Cei cu care am vorbit au stat la fotografiat si ne-au spus povestea lor sperand intr-un fel de mantuire, intr-o solutie, ca sa nu mai traiasca doar din alocatia copiilor.
Impactul acestor momente asupra mea a fost foarte mare, inca mai simt duhoarea care se inalta din pamant si pietre, mirosul statut din haine copiilor. Cand inchid ochii vad veselia si nepasarea copiilor, fericiti in nestiinta lor si condamnati sa creasca acolo si sa repete soarta adultilor.
Oamenii obisnuiti nu ajung de obicei in pelegrinajele lor prin astfel de locuri. Eu cred ca nu am ajuns acolo din intamplare, a fost o lectie pe care a trebuit sa o invat...

Un comentariu:

  1. Si lectia care ar fi? Ca tiganu` tigan ramane? Asta o stim toti si ni lehamite de ei si natia lor de indieni..

    RăspundețiȘtergere