Îmi e frică de apă. Dar e minunat să te scufunzi în frică. E strălucitoare şi rece. E adâncă. E plină de munţi, care cresc în jos. Am urcat la 17m în jos :). E plină de văi şi de peşteri. Şi de pericole. Frica este plină de pericole: arici de mare, anemone... Lucruri pe care nu trebuie să le atingi. Sunt inedite, te atrag, dar frica e mai mare ca ispita.
Ca să intru în frică mi-am pus o nouă piele - costum de neopren. Şi o nouă faţă - ochelari şi detenctor. Mi-am alungit membrele ca să explorez mai bine frica - mi-am pus labe - şi, ca să ating fundul, limita, mi-am pus greutăţi de plumb.
Senzaţia de frică este accentuată când mergi, aşa, în armură, cu barca pană la stânci, unde începe scufundarea. Soarele te arde, inima îţi bate, stropii te lovesc. Tu eşti deja în adâncuri. Motorul se opreşte. Trebuie să ieşi din reverie, să îţi pui stop la reacţii, masca pe faţă, detenctorul în gură, labele în picioare, să îţi fixezi echipamentul, să îţi umfli vesta. Şi să te dai peste cap, să te arunci din barcă. Acum pluteşti în rece şi ud. Frica te cuprinde. Îţi intră în gură, în urechi, în nas, în păr, în costum, în suflet. Pauză. de regrupare. Ultimele instrucţiuni. Semnalul. Şi te scufunzi.
Centimetru cu centrimetru, metru cu metru, eşti în altă lume. Vezi alte culori, respiri altfel, auzi altfel, simţi altfel, comunici altfel, atingi altfel. Nu mai eşti tu. Sau eşti un alt tu. Nu ţi-e frică? Te laşi în voia fricii. Îţi egalezi presiunea din urechi şi începi să explorezi. Ochii nu sunt suficienţi ca să vadă tot. Aerul nu e suficient ca să respiri şi să rezişti de tot acolo. Peştii se uită la tine curioşi şi prietenoşi. Anemonele tremură liniştite în curent. Aricii de mare zac misterioşi. Sepia şi caracaţiţa dispar elegante când văd mascaţi care scot bule. Tu dansezi, dai din labe, te răsuceşti să faci semne celorlalţi, te mulezi pe relieful marin şi aluneci avid spre...spre tot..scoici, alge, pietre, vietăţi.
Dar butelia spune stop. Se fluieră adunarea şi încet, încet de tot culorile se schimbă la loc, sunetele se schimbă şi ele. Şi eşti afară. Nu îţi mai e frică. Eşti doar extenuat şi fericit. Şi gata de o nouă frică. Sau cel puţin aşa crezi. Căci nicio scufundare nu seamană cu alta.
lamaita
RăspundețiȘtergere