Slănic Prahova - muntele de sare

E primăvară, e frumos: păsărica ciripeşte, soarele soreşte, frunza frunzuleşte şi florile înfloreşte :)
E vremea de plecat din Bucureşti, dar nu prea departe că e criză şi motorina e scumpă. Doar pănă la Slănic şi împrejurimi.
Drumul e fain, satele frumoase, gropile puţine. Iată Slănicul - prima pe dreapta în drum lângă Salină:Am avut curajul de a intra în sufletul de sare al Pământului. Nerecomandabil: este scump, faci 200m cu un ascensor al groazei (te loveşti încontinuu de toţi pereţii), înauntru halele-s kitschoase (moşi crăciuni aninaţi de sare, bude nefuncţionale, tarabe cu chestii urâte şi nefolositoare).
Următorul obiectiv care chiar nu trebuie ratat în Slănic este Cariera de piatră verde.
Cariera trebuie explorată:
1. Mişuni pe la poalele ei în căutare de pietre verzi cu inserţii de fier (apar aşa ca nişte pomişori desenaţi în piatră)
2. Te caţeri până în vârf (pe ambii munţi) ca să vezi ce e dincolo şi mai ales cum se vede de sus
3. În acest proces îţi rupi încălţările, îţi agăţi hainele şi te trec toate sudorile încercând să păşeşti pe unde nu se prăvale piatra
4. Tragi aer în piept, faci poze şi asculţi cucu care cântă în vale Un alt obiectiv, la care se ajunge greu pentru că ai şanse să îti rupi maşina în 2(dacă nu mergi pe sens interzis), este Muntele de Sare. Este foarte frumos dar nu prea mai e munte pentru ca 2 din 3 români care trec de împrejmuire, cioplesc să ia şi ei acasă un drob de sare...
Concluzia: zona are un potenţial fantastic, dar administratia, locuitorii, vizitatorii au grijă să nu fie pus în valoare.