A fost foc de tabără şi grătar.
Au fost codiţe, glumiţe şi şpriţe.
Au fost codiţe, glumiţe şi şpriţe.
A fost patinoar. Pentru unii prima dată.
A fost dragoste cu năbădăi (cu pufi, iubi, honey şi....dobitocule)
Am găsit resurse să ne simţim bine fără zăpadă, fără ski, fără cazare cu super facilităţi. (ne-am rupt oasele pe dormeze fix ca acum mulţi ani în cămin). Mai multe fotografii aiciUn prieten de-al meu spunea:"Ce ieftină-i fericirea....".
Avea dreptate nu credeţi?

3. uitându-se curios la lume de la mămica lui din braţe


În ciuda "ameninţărilor" cum că Postavaru ar fi un vârf "comercial", nu unul provocator, mie mi-a plăcut. Urcarea este moderată, dar poţi face febră musculară (dacă ai zăcut o săptămână în casă ca mine), priveliştea este răpitoare (dacă nu e plafon de nori), ceaiul de la cabana Postăvaru este bun (neapărat cu rom), sandwich-urile din rucsac sunt bune (că sunt făcute cu suflet).