luni, 11 mai 2009

Bucureşti - prima evadare

Asta am fost eu la Prima evadare: o nouă identitate, o nouă entitate. Timp de 4 ore jumate am devenit una cu bicicleta mea: dacă ei îi aluneca roata - eu suferam, dacă pe mine mă dureau muschii - ea nu înainta. Am facut o echipa bună: angrenaj, frâne, muşchi, voinţă....

Dar să o luam cu începutul....Prima evadare a început acum câteva săptămâni când eu eram cea mai înfocată militantă pentru acest maraton, încercând să atrag câţi mai mulţi prieteni - practicanţi sau mai puţin ai acestui sport. Fără să fi anticipat frumuseţea acestui traseu, dar mai ales greutatea, eu dădeam zvon în ţară despre acest eveniment.

Prima evadare a început pentru mine la ora 6 şi a ţinut până la 10 în noapte. La start cica am fi fost 580 de oameni. Eu nu bag mana în foc decât pentru prietenii pe care i-am revăzut acolo sau pe care mi i-am facut acolo:


Uite ce zâmbitori sunt ei manca-i-ar mama! Dar să îi fi văzut după.....Toţi eram rupti: crampe musculare, nervi că i-au lasat bicicletele (Cât ghinion pot să ai ca să faci pana la ambele roţi în acelaşi timp?!), nervi că am rătăcit traseul şi m-au depăşit un stol de fete.

Apropo: uite un pont de la un guru biciclist (noroc Alex!), există nişte săruri care cică dacă le bei au efecte miraculoase - te lasă cârceii şi crampele.


Revenind la prima evadare...Chiar a fost o evadare! Am auzit cucul!!!! De foarte multe primaveri nu am mai auzit cucul....Ştiţi cum e când toată pădurea miroase a ustoroi? Dar e tzeapă: de fapt nu e usturoi, e leurdă. Aaaaaaaaaaaaah...şi prin pâloagele alea de câmp miroasea a muşeţel (când nu miroasea la mortăciuni desigur :)) )Deci traseul a fost foarte frumos, dar greu. Şi nu o spun doar eu, ci au spus-o mulţi cărora le-a tremurat fundul în şa prin hărtoape şi s-au terfelit prin noroaie.
La sfârşit eram toţi cam aşa:

Dar după ce am bagat ceva de mâncare şi după tombolă şi premiere zâmbetul a revenit

După o baie de soare şi nişte paste am încarcat căluţii în camion şi am pornit spre Bucureşti, unde ne aştepta somnul şi aspirina.

Alte câteva poze aici

3 comentarii:

  1. povestea mea a devenit celebra :) chiar a fost frumos, iar daca asta a insemnat deschiderea sezonului, nu avem nici o scuza daca nu adaugam noi provocari.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bun, bun, dar pozele cu tine unde e?

    RăspundețiȘtergere
  3. pai eu am fost una cu bicla, asa cum am mai zis :P, deci o poza a bicicletei e suficienta, iar pe de alta parte de cand fac fotografii am foarte putine poze cu mine, deci get use to that :)

    RăspundețiȘtergere