Mekong Delta - o oaza de....

 ...De verdeata.

...De fructe.

...De liniste.

...De saracie.

...Si de gunoi.

Mie imi place nespus de mult Delta Dunarii si eram curioasa cum este o alta delta. Ei bine, Delta Mekongului nu seamna deloc cu delta noastra, sau cel putin atat cat am apucat eu sa vad. Da, are apa, da, poti face plimbari cu barca, da, poti manca peste, dar cam aici se opresc asemanarile.

Prima impresie a fost una pozitiva, caci fiind dupa multe saptamani de vacanta si stiind ca va fi foarte cald, am ales o cazare cu piscina. Asa ca am beneficiat de apusuri fantastice pe malul apei, de cine linistite si apa pentru a racori caldura de peste zi. 

Dar cand am ales sa iesim din oaza de confort, realitatea a lovit crunt. Plimbarea pe canalele inguste, care ar fi putut fi superba, a fost stirbita de numeroasele gunoaie printre care vaslasa noastra s-a strecurat cu dibacit. 

Desi s-a vrut un tur ghidat care sa sublinieze frumusetile si specificul deltei, turul cu barca pentru a vedea piata plutitoare si alte mici ateliere si mestesuguri locale a subliniat saracia localnicilor. Mi s-a parut foarte interesant si am invat multe lucruri despre cum se face hartia de orez, orezul expandat, vinul de orez si caramelele, dar nu mi-a placut turul pentru ca am simtit ca ni se arata doar ce ar trebui sa vedem. 

 Asa ca a doua zi am ales ca exploram pe bicicleta delta, fara nicio indicatie, doar GPS-ul, care si el a dat cateva erori si ne-a ratacit pe ulitele deltei. Au fost 30 de kilometri grei, prin caldura, cu opriri dese pentru a ne orienta, dar au avut un farmec aparte. Am baut si am mancat cu noduri in niste locante certate cu igiena, dar am si admirat palmierii, cocotierii si arhitectura si ne-am mirat cat de prietenosi sunt oamenii si cainii. La oamenii era oarecum de inteles pentru ca probabil rar le-a fost dat sa vada doi indivizi blonzi pierduti pe stradutele lor, asa ca zambetele, cuvintele de salut si indicatiile din care nu intelegeam nimic ne-au facut ziua buna. Dar ne-a mirat cat de cuminti si lipsiti de ostilitate erau cainii, mai ales ca in perioada respectiva internetul vuia despre incidentul de pe Lacul Morii din Bucuresti. Se pare ca aici oamenii si animalele nu sunt atat de stresati.

Experienta din delta a fost una preponderent pozitiva, dar nu m-as intoarce. In schimb pot sa spun ca mi-a facut dor de delta noastra...