Mai bine zis, de la Valentin, cu dragoste!
Duminica, pe o vreme de nu iti vedea sa dai nici un caine afara din casa, in timpul lui liber, Valentin a ales sa conduca un grup de sase persoane in mina, in Galeriile Romane, parte a Muzeului Mineritului din Rosia Montana.
Am coborat 150 de trepte si am parcurs 200 m de galerii trapezoidale, sapate cu dalta si ciocanul, acum 2000 de ani, de catre sclavi. Acestia nu mai ieseau vii din mina. Mancau prost, beau putin, dormeau ca animalele in diverse unghere, purtau zdrente.
...Inainte de dalta si ciocan, oameni foloseau apa si focul pentru a sparge muntele si a-i lua aurul. Iar galeriile de acel tip erau rotunde, nu trapezoidale ca cele romane. Apoi a aparut praful de pusca si dinamita...
Aceste lucruri si multe altele le povestea Valentin, asezat langa muchia muncita a muntelui, pipaind cand lanterna cand opaitul, pe care inainte vreme il incastrau minerii in perete pentru a le lumina trei ceasuri truda. Am stat in jurul lui plini de respect si i-am ascultat istoriile trecute, nemulturile prezente si sperantele in viitor. Mi-am dat seama ca locul ala este locul lui, in care se intoarce cu dragoste si uimire de fiecare data, si povesteste despre meseria de miner oricui este curios. Se simtea in vocea lui pasiunea, caci te facea sa vizualizezi orasul de galerii de sub pamant, munca oamenilor si pericolele. Numai pasiunea poate sa dea povesti asa frumoase!
Plin de rabdare ne-a lasat sa exploram zonele vizitabile, sa facem fotografii si, dupa ce am mai privit o data cu teama haul care se deschidea inaintea noastra, am pornit spre iesire.
La suprafata ne asteptau alte suprize: o colectie in aer liber de unelte si monumente funerare romane, o colectie de fotografii vechi si o macheta cu exploatarea de la Rosia.
In curtea muzeului am trecut de la explicatii istorice cu Dis Manibus, la explicatii tehnice despre cum functionau diferite tipuri de steampuri, iar in camerele propriu zise ale muzeului am admirat fotografii cu filoane de aur, moduri vechi de exploatare si am aflat cu mirare ca pe drumul spre Abrud, pe dreapta este un munte de...steril. Acoperit cu pamant, imbracat in vegetatie, gata ecologizat si intors naturii.
Ne-am luat la revedere de la un om care a spus povestea Rosiei cum a stiut el mai bine si va continua sa o spuna pana Rosia Montana va iesi din inertia in care este tintuita, parasita si zgribulita, oras sarac desi are potential de patrimoniu Unesco in burta, basca 300 de tone de aur...
Eu sper ca pe Valentin Rus il va auzi cine trebuie si acolo se va face un muzeu asa cum se cuvine. Sau va fi inchis de tot, daca incepe exploatarea...
Cine are ochi de citit, sa citeasca si cine are urechi de auzit, sa auda! Experienta de a fi intr-o mina adevarata (nu se compara cu o salina), de a vedea sterilul, de a aculta povestile locului nu se poate intampla decat acolo, la fata locului.
Mergeti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu