Balea Lac - iarna nu-i ca vara

Am ramas suprinsa cate lucruri se pot face la Balea Lac iarna...
Am inceput usurel, cu savurarea unui ceai si a unei portii de soare pe terasa. Vazandu-i pe temerari cum coboara cu skiurile sau placa pe powder, m-am apucat si eu de un sport de iarna, care s-a dovedit la fel de spectaculos - datul cu plasticul pe zapada.Cand soarele s-a retras dupa munti si zapada a inceput sa inghete pe mine, am dat cateva ture pe potecile de langa cabane si in spatele cabanei Paltinu supriza, surpriza...am descoperit tunelul prin care masinile ajungeu la Balea Lac vara. Binenteles ca nu am recunoscut locurile pentru ca tunelul este inchis la ambele capete cu porti de fier. Dar am gasit o portita si am pornit in explorare. Inca de la intrare am descoperit turturi de gheata si am pasit mai cu atentie, si la stalacmite, dar mai ales la stalactite, care oricand puteau sa ne pocneasca in cap. La lumina telefonului am cercetat fiecare metru din tunel si am fotografiat formele de gheata. Cand practic imi inghetase sufletul in mine de frig si de frica am ajuns la celalalt capat si privelistea de la iesire mi-a taiat respiratia.Cu ultimele puteri m-am intors si m-am pregatit pentru o noapte in Hotelul de Gheata. Am primit sac de dormit care ar fi trebuit sa reziste la -20 de grade, dar era atat de trasparent si de tocit incat nu cred ca rezista nici la -5. Dar am facut un act temerar si m-am bagat in el pentru somn. La un moment dat m-am trezit cu un picior degerat si asa am ramas pana dimineata.Credeti ca senzatiile tari s-au terminat pentru weekendul respectiv? Nici gand. Am continuat a doua zi cu o plimbare cu snowmobilul care este o bestie uriasa pe care abia am putut-o struni. Am oprit fieratania naravasa la marginea lacului pentru ca altceva mi-a facut inima sa stresara: cativa indivizi faceau escalada pe ghetar. Respectuasa, cum m-a invatat mama, am intrebat daca le pot face poze. Generosi, ei mi-au raspuns ca da si daca vreau imi dau si echipament sa ma catar. Wow!!! Am lasat pozat, am lasat prietenii care ma asteptau sa luam telegondola, am infascat echipamentul si cu inima cat un purice am inceput sa urc. Nu se compara cu nimic si nu voi incerca sa descriu in cuvinte.
Tot ce pot sa descriu este sensatia de plutire de dupa coborare si febra musculara de a doua zi. Multumesc Mihai!Deci la Balea Lac, iarna nu-i ca vara, e mult mai fain!