Am ajuns in Istambul dupa apus, in Ramadan. O aglomeratie infioratoare de oameni si de masini. Care a continuat pana dupa 12 noaptea. Al doilea contact cu sarbatoarea si obiceiurile lor a fost chemarea la rugaciune care mi-a dat trezirea dimineata, hotelul fiind in orasul vechi, in apropiere de Moscheia Albastra. Un individ mi-a dat o foaie in care imi recomanda, intr-o engleza aproximativa, sa ma convertesc la islamism, la fel ca alte numeroase vedete care si-au gasit linistea si impacarea in acesta religie. Alt individ, la restaurant, a zis ca e Ramadan, deci se bea bere mica, nu mare. Sunt sigura ca particularitatile acestei lumi vor continua sa ma pasca la tot pasul si in zilele urmatoare.
Astazi m-au impresionat lucrurile/locurile colorate si stralucitoare pe care le-am vazut. Adica practic tot - terase, magazine, dar mai ales ceramica si mozaicurile din muzee si palatul Topkapi.
Istambulul este orasul pisicilor, care sunt practic la tot pasul. Ma gandesc sa ma mut aici....
Dar ma face repede sa ma razgandesc numarul impresionant de turisti, care ataca in puhoi obiectivele turistice. Nu am facut un studiu dar din cate am vazut eu nici macar Roma, Venetia sau Praga nu intrec Istambulul la capitolul asta.
Dar ii inteleg perfect. Au ce vedea, au ce manca, au ce cumpara in Istambul. Nu voi enumera acum toate minunatiile (dar va urma...), voi spune doar ca am vazut ceva ce nu mai vazuzem: Basilica cisterna sau palatul scufundat - un spatiu subteran gandit candva ca rezervor de apa potabila pentru intregul Constantinopol, cam 80 milioane de litri de apa. Acum este doar sala de concerte si filmari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu