A doua evadare - Comana

Toată lumea a descoperit Comana: fotografii, bicicliştii, maneliştii cu grătare. Auzind asta hop şi noi: am făcut o strigare să se adune oamenii, am suit bicicletele pe maşină, ne-am pregătit fiziceşte şi sufleteşte şi am pornit. Dar nimic nu s-a întâmplat cum credeam....

Având experienţa câtorva ture prin pădure (de la Băneasa la Snagov), aveam o idee despre ce ne aşteaptă...dar Comana e deosebită (citez "pădurea satanică"): urcuşuri, coborâri pe poteci neumblate, pârâiaşe, bălţi, poteci pline de cioturi de lemne care ţi se opresc în lanţ, ţânţari şi fraţii lor tăunii care te sug şi prin haine...
Ajunşi la intrarea în rezervaţie (unde sunt paznici şi trebuie să plăteşti 2 lei de persoană) am luat-o în strânga pe cruce roşie, dar curând ne-am pierdut în desişuri. Superbă senzaţia de libertate şi adrenalina! Într-un final am regăsit o poteca civilizată pe care tronau la loc de cinste maşini şi grătare, aşa cum se cuvine într-o rezervaţie naturală!!!!

Am continuat să explorăm pădurea, mai mult pe poteci nemarcate, pentru că pe cele marcate erau gunoaie, fireşte.
Într-un final în loc să ajungem la Balta Comana am ajuns într-un lan de grâu, unde am pozat nişte fluturi (care din spusele experţilor şi-o trăgeau :))


După lanul de grâu am găsit zarzăre şi ca sa avem vreme să ronţăim la ele, am făcut o pană. Am zis mai devreme că e rău să vină oamenii cu maşina la grătar în rezervaţie? Nuuuu, e foarte bine, alfel nu aveam un patent ca să desfacem roata.:))

Câte pene poate face un om, o bicicletă în jumătate de oră? Precizez că pe asfalt nu prin pădure. Trei!!! Câte camere poţi să ai la tine? Logic 2! Uite aşa ne-a prins asfinţitul în pădure...cântând dau la pompă, dau la pompă (din 5 în 5 minute ca să ajungem la maşini).

După o zi tumultoasă ne-am relaxat la Mănăstirea Comana.

P.S. Pentru o asemenea tură neapărat luaţi cu voi: apă multă, dulciuri, trusă de scule şi camere, gps şi nu în ultimul rând echipament (cască, ochelari şi haine lungi).