Am făcut o plimbare liniştită noaptea prin Bucureşti pe o arteră principală a oraşului, nu prin unghere de cartiere mărginaşe. Ce am văzut m-a făcut cu un ochi să râd şi cu amăndoi să plâng: câini mişunând pe lângă muntele de gunoaie de lângă o şaormerie, câini aurolaci cazaţi confortabil (a se observa cutiile şi pledul) lângă cofetărie şi piaţă, de nişte oameni miloşi desigur, dar care trec cu vederea mizeria pe care o perpetueză în felul ăsta.
Una peste alta, sunt foarte tristă. Pentru vecinii mei de la7 că ei au un prunc şi el vede la lumina zilei, din căruciorul lui, pe "cuţu" mişunând pe lângă piaţă, vede mormanul de gunoaie, miroase canalizarea şi duhoarea resturilor şi aude glumele pieţarilor "Ce faci Marine? Bine? Să nu mori că pe criza asta nici bani de flori nu am".
Una peste alta, sunt foarte tristă. Pentru vecinii mei de la7 că ei au un prunc şi el vede la lumina zilei, din căruciorul lui, pe "cuţu" mişunând pe lângă piaţă, vede mormanul de gunoaie, miroase canalizarea şi duhoarea resturilor şi aude glumele pieţarilor "Ce faci Marine? Bine? Să nu mori că pe criza asta nici bani de flori nu am".
Hai ca stau bine catelusii aia in cutii :)
RăspundețiȘtergeresi mie mi-au placut, dar dincolo de aspectul estetic, cetatenii milosi si copiii mangaie cutzulache din astia care noaptea rama prin gunoaie si ziua dau din coada pt un pic de atentie
RăspundețiȘtergereGunoaiele sunt facute de oameni, iar cainii de pe strada sunt tot din cauza oamenilor. Ei nu vor viata asta.
RăspundețiȘtergere