Traseu pe poteca, prin padure, prin poieni....aer curat, liniste. Muntele era minunat, iar partiile aratau cam asa.
3 dec 2011 - Poiana Brasov - vf Postavaru
Padurea este distrusa. Muntele e negru, cu pietrele si radacinile rascolite, la vedere.
Am ajuns in varf si anul asta, dar pe partiile de ski. Nu am mai regasit traseul, nu am mai recunoscut peisajul. Cu un ochi am plans si cu un ochi am ras. M-am cutremurat vazand utilajele mutiland muntele, dar m-am bucurat putin la gandul ca poate pe termen lung aceste sacrificii vor folosi turismului si bugetului local.
Am urcat pe munte ferindu-ma de masini (tractoare, basculante, dar si turisti care isi turau SUV-urile). Iar cand nu auzeam zgomot de masini, auzeam muntele (si nu glumesc). Am avut senzatia ca muntele plangea - alunecau pietre, trosneau copaci, fasaiau frunze. Dupa ce am urcat jumatate de traseu am inlemnit. In munte a fost facuta o gaura care acum este un lac, care va fi folosit pentru zapada artificiala. Partiile Lupului, Sulinar, Drumul Rosu, Kanzel, Ruia, Subteleferic, Bradul si Stadion iarna vor arata vesnic albe...
Progresul cere sacrificii. Dar oare chiar atat de mari?P.S. Zone din muntele Postavaru sunt declarate arii protejate. Ce se zvonea acum 1 an, gasiti aici
