Ninh Binh - de ce cred ca o zona este extraordinara?

Ce face un loc sa fie extraordinar si sa ne dorim sa ne intoarcem desi inca nu am plecat? Peisajele? Mancarea? Oamenii? Fiecare din ele si toate la un loc. Si probabil ca multe altele... Ninh Binh are de toate: peisaje de ramai fara suflare, oameni calzi si primitori si mancare de dai cu caciula in caini, cum zicea mamaia.

Cand cineva imi spune ca ceva e foarte bun sau foarte frumos sunt usor sceptica, iar cand mi s-a spus "am stat 3 zile in Ninh Binh, dar acum as sta o saptamana" nu am crezut. Sunt trista ca mai am doar cateva ore in acest loc minunat. Imi beau cafeaua privind stancile inverzite, ascultand cocosii si pestii sarind in balta. Mirosul de mic dejun si zgomotul vaselor in bucatarie imi dau senzatia de acasa. Este pace. (cuvant cheie: Blue Garden Homestay)

Dar Ninh Binh poate fi si aventura. Si am avut din plin. Am ales sa explorez zona cu bicicleta, sat cu sat. Nu am vazut multe obiective turistice, pentru ca am ales drumul, nu destinatia. Aici, in trafic stanga, dreapta se semnalizeaza cu claxonul, batranii si copiii iti fac cu mana, drumurile sunt de multe ori fie o ulita (ce-i drept, asfaltata) prin sat, fie o poteca pe langa un cimitir, fie un drum accidentat pe langa stanci sau un drum de camionae plin de mocirla. Si evident ca oriunde vezi cu ochii sunt orezarii, bivoli de apa, vegetatie bogata, ceata cat cuprinde, umiditate maxima si ploaie marunta (desi intr-o zi a turnat cu galeata).

Am vizitat Am Tiem, Trang An, Mua Cave si Hoa Lu, ceea ce inseamna prea putin din ceea ce are zona de oferit. Dar pot sa spun ca linistea si energia acestor e unica, nu degeaba este plin de temple si pagode la tot pasul. 

Am Tiem este un lac in mijlocul muntelui, ca si cum cineva ar fi escavat miezul muntelui si ar fi turnat apa acolo. Accesul se face printr-un tunel, iar cand ai ajuns la capat incepe paradisul. Pe malul lacului exista chiar corturi de inchiriat, in caz ca vrei sa te regasesti spiritual la templu/pagona de langa. Exista chiar si un templu pentru pisici.

Mua Cave este deosebil de turistica si de aglomerata. Acolo am urcat 468 de trepte ca sa ajung sa ma fotografiez cu dragonul. Si nici macar nu am o poza buna de Insta. Am urcat degeaba, cum ar zice unii. Cine zice ca sa fii turist e usor, nu stie ce vorbeste. Sa stai la coada la un obiectiv turistic pentru o fotografie si ca nu poti sa o faci din cauza ca oamenii sunt grabiti si nervosi, nu e de colea. Si mai ales daca este ploaie si stancile sunt ude. Dar nu conteaza, important e ca nuca de cocos de la coborare a fost delicioasa, iar peisajele de pe traseu mult mai faine ca destinatia din top. Se spune si ca dragonul poarta noroc...

Despre Hoa Lu pot sa spun ca nu m-a impresiunat (nici poze multe nu am), dar nu spun, pentru ca tratez experienta ca un ansamblu, nu fac topuri si nu vreau sa influentez pe nimeni.

Trang An in schimb, ar merita un articol separat. Dar cum timpul nu imi permite sa scriu despre fiecare uimire pe care o am in aceasta vacanta, o sa subliniez ca am petrecut o zi intreaga pe barca, facand doua trasee (cuvinte cheie: ruta 1 si ruta 3), nu unul, cum intentionasem initial. Practic, am anulat alte planuri doar ca sa petrecem mai mult timp printre cele 12 pesteri si 6 temple pe care le-am vizitat. Aici am vazut cel mai frumos cimitir cu morminte vechi si frumos colorate, amplaste la poalele unei stanci. Iar toata zona are un fel de serenitate pe care nu o pot explica in cuvinte.

Acum ca am aratat putin peisajele locului, trebuie sa povestesc despre oameni si despre mancare, iar cele doua sunt inseparabil legate. Gazda noastra, Thoan, a gatit pentru noi ca pentru propria familie, am mancat legume culese din gradina de langa casa si peste din iazul propriu, pescuit sub ochii mei. Mancare simpla, dar foarte gustoasa. Si am incercat vinul de orez. Gazdele au fost foarte prietenoase, desi nu stiau engleza si comunicau pe telefon, cu Google Translate cu oaspetii. Dar au compensat cu multe zambete si cu servicii ireprosabile: bicicleta, casca si pelerina, spalat haine si recomandari de trasee de bicicleta si cel mai bun loc unde sa mancam faimoasa capra locala (ca restaurant e mult spus).

Despre locul cu mancare pot spune ca nu as fi ghicit in veci pentru ca din strada se vedea un fel de garaj. Din garaj intrai intr-un fel de bucatarie-magazie si abia in spate de tot era o terasa mare cu vedere la lac. Iar mancarea, da, jos palaria. Am mancat un fel de sunca fiarta de capra si capra la gratar cu susan. Felul lor de gati capra nu seamana cu ce am mancat in Romania sau in Grecia (unde credeam ca am mancat cea mai gustoasa capra).

Au ramas multe lucruri nespuse: despre flori si vegetatie, in general, despre arhitectura locala, despre istoria bogata. Si multe locuri de vizitat. Dar atat cat am vazut din minunatul Ninh Binh m-a convins sa revin.