marți, 21 februarie 2023

Dalat - 120 de km de experiente inedite

 Am migrat pas cu pas prin Vietnam, din nord spre sud, am navigat din experienta inedita in alta experienta inedita, dar parca asta le-a depasit pe toate: am mers in jurul orasului 120 km pe motor, in aceaisi zi m-am ars de la soarele puternic, m-a plouat si am inghetat putin, am vazut plantatii de cafea si de piper, am vazut 2 cascade, am urcat intr-o statuie de 73m, am vizitat o fabrica de matase, am mancat un vierme si niste greieri. And I live to tell the story...

Dalat este un oras de munte care are clima temperata, deci 4 anotimpuri intr-o singura zi. Fascinant, mai ales cand alegi sa faci un tur de o zi pe scuter. Am mers pe serpetine, prin frig si printre plantatii, pe un soare arzator. 


De ce ar face cineva asta in vacanta, cand se presupune ca trebuie sa te relaxezi? Pentru ca timpul este scurt, sunt multe lucruri de vazut, iar fara ghid nu faci decat sa te balbai (Am incercat cu o zi inainte si ba nu ne-am inteles cu taximetristii, ba google-ul ne-a dus in la alta adresa). Si cum pana acum s-a dovedit ca imprejurimile sunt mult mai faine decat orasul si voiam experiente cat mai autentice, ce poate fi mai local decat sa stai toata ziua pe scuter, sa mananci si sa bei de-ale lor si sa vezi si viata rurala, nu doar obiective turistice?

As putea povesti cateva ore bune despre ce inseamna experieta condusului unui motor, fie el si mic, in traficul din Vietnam, dar mai ales in Dalat, unde sunt strazi (sau mai degraba alei inguste) in panta, masini, scuteri si pietoni care vin din toate directiile, care nu respecte nicio regula, niciun semn rutier, doar semaforul il respecta cand si cand, pentru ca si acolo fura la secunde. Pe scurt, pot spune ca acesti 120 de km m-au calit poate mai mult decat turele lungi pe care le-am facut in Romania si in Grecia. Ma uit la mine cu drag si imi admir urmele zilei de ieri: arsurile de pe maini, cearcanele si jegul de pe fata, bataturile din palme. Sunt urata, dar sunt mandra ca am supravietuit si ca sunt atat de bogata...As fi putut sta pe canapea in fata televizorului, sa mananc pizza si sa ma uit in cel mai bun caz la documentare pe Netflix despre ce inseamna Vietnamul. Dar ah, ce bine sa te bucuri ca un copil cand ai cate un "Aha" la fiecare explicatie a ghidului sau cand gusti ceva necunoscut sau cand ti se fac ochi maaari, maaari ca sa cuprinda frumusetea locurilor.

Prima incantare a zilei a fost cand am vazut un fel de ...cacareze intinse la uscat in fata unei gospodarii intr-un sat obscur. De fapt erau fructele de cafea, ulterior am trecut prin numeroase plantatii, am gustat un fruct dulce dulce, am inteles de ce o mananca faimoasele veverite (care ulterior caca semintele din care bem noi cafeaua cea scumpa), am vazut cum arata florile de cafea si semintele verzi.





Urmatoarea frumusete a fost banalul piper. Cine si-ar fi inchipuit ca micile boabe de piper cresc in niste arbusti foarte inalti? Desigur ca nu am recunoscut fructul si cand am gustat o boaba de la mama lui, din copac si gura mi-a explodat de gust, a fost o incantare. 


Nu acelasi lucru se poate spune despre urmatoarea delicatesa culinara pe care am gustat-o. Am vizitat o fabrica de matase, iar parte din tur erau desigur viermii de matase. Credeam ca stiu fazele de evolutie ale acestuia, dar nu o stiam pe ultima, ca poate fi mancat. Am incercat, nu mi-a placut, dar nu regret ca am facut-o. Macar am avut cu ce compara greierii pe care i-am gustat mai tarziu in zi si care mi s-au parut gustosi. Dar sa ne intoarceam la fabrica, unde am vazut modul de prelucrare a viermilor de matase si de obtinere a matasii. Foarte interesant, dar mirosul de viermi in apa calda a fost infiorator. Dar e clar ca amintirea acestei vizite va ramane mult timp cu mine. 










In turul nostru ne-am oprit in sate, in diverse gospodarii unde am vazut o crescatorie de rozatoare de bambus, niste crocodili, un strut si o ferma de greieri. M-au intristat animalele/insectele tinute in custi si exploatate (mai ales veverite tinute in captivitate pentru a defeca cafea), dar asta este o fata a realitatii pe care alegem sa o ignoram cand purtam genti de piele, cand mancam delicatese sau cand bem cafea scumpa. Ca o paranteza, as putea spune ca vietnamezii au spirit de antreprenor si multi au afaceri mici. Apoape la fiecare cladire vezi un atelier de reparatii, un schimb valutar, o agentie de turism, un magazin, un restaurant si de cele mai multe ori, toate intr-una.



Calatoria noastra a culminat cu vizita celei mai inalte statui budiste din Vietnam, 73m, respectiv 9 etaje (mai inalta chiar decat mult mai faimoasa statuie de la Da Nang). Aceasta este dedicata energiei feminine si o intruchipeaza pe Lady Buddha. Dar de unde stiu ca erau 9? Pentru ca la fiecare etaj era cate un altar inchinat unei zeitati feminine. De altfel, intreg interiorul era plin de gratie si de culoare, de la desene la insasi arhitectura peretilor. Impresionanta a fost si privelistea asupra imprejurimilor, inclusiv asupra Cascadei Elefantului (Elephant Waterfall).








A fost o zi luuunga, cu "wow" si "ah" la fiecare oprire, de la peisaje (Pongour Waterfall), la bucate locale (suc de pepepe de iarna) si vin de orez si cu povesti despre legende si credinte. Desi a fost o zi plina de provocari fizice si emotionale, ramane o zi de top in calatoria mea in Vietnam. Este ziua in care am infruntat demonii, fricile, prejudecatile si nazurile mele de occidental. Multumesc Easy (Happy) Riders, si mai ales lui Moly, ghidul nostru!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu