Avantajul de a pleca de acasa fara un plan bine definit este ca iti da flexibilitate (din cauza ploii in Hoi An am stat mai putin decat stabilisem) si posibilitatea de a vedea locuri noi, care pareau ca nu incap in itinerariu initial. Plaja din Mui Ne a fost locul in care ne-am propus sa ne luam vacanta de la vacanta, sa avem o sedere fara peripetii, sa ne bucuram de apa si de plaja.
Dezavantajul de a pleca de acasa fara un plan este ca nu esti suficient de bine informat si poti face alegeri nefericite. Mui Ne s-a dovedit destinatia care ilustreaza cel mai bine proverbul romanesc "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul". Aceasta plaja este foarte frumoasa, dar este foarte vantoasa. Nici gand de baie in mare, doar o joaca scurta cu valurile puternice. Am savurat nuci de cocos privand cu pofta la cei care faceau kitesurfing pe valurile inspumate. Timpul era prea scurt pentru a lua cateva lectii, dar mi-am propus candva in viata asta sa incerc sa imblanzesc valurile.
Ce mai poti face in Mui Ne? O tura ghidata la dunele de nisip, la satul pescaresc si la un parau de povesc, zic ei. Mai nimic, zic eu. Tura, desi bine marketata, s-a dovedit scumpa si putin ofertanta. Ghidul nostru nu a fost ghid, ci un simplu sofer. Iar tura care trebuia sa dureze 5 ore a fost scurtata la 3. Paraul de poveste (Fairy Stream) era de fapt un fir de apa subtire prin care puteai sa mergi prin nisip. Ar fi putut fi feeric, dar amenajarile turistice de pe parcurs si mirosul de WC-ul numai de poveste nu erau. Dar am fost un turist cuminte si am explorat locul, am facut fotografii si am sperat ca urmatoatele obiective turistice din tur vor fi mai atractive.
S-a dovedit totusi ca acest mic parau a fost de fapt singura atractie din ziua respectiva, caci satul pescaresc (Fishing Village) era de fapt o plaja foarte murdara, cu un miros pestilential. E adevarat ca barcile cu forme si culori specifice ofereau un peisaj inedit, dar imi pare rau, nu pot sa fac abstractie de mizeria crunta si de deseurile (a)duse de apa. Am cules cateva scoici, am facut poze si am plecat rapid. Caldura devenea deja insuportabila si am inteles de ce un astfel de tur incepe la 4.30 in noapte, nu la 9 cum am cerut noi, ca boierii.
Urmatoarele doua puncte de interes aveau sa fie dunele albe si dunele rosii. Mini desertul alb a fost....fierbinte, mic si scump. Am platit extra pentru un jeep care sa ne plimbe prin desert, ca sa ma mir si acolo de gunoiul lasat peste tot si de nepasarea pentru natura a acestei natii. Prea putine cosuri de gunoi si pubele atat in locurile turistice, cat si marile orase. De la oamenii din rural nu mai am nicio pretentie...
Dunele rosii erau de fapt un deal mic la care din punctul meu de vedere nici nu merita sa opresti motorul masinii, dar hei, cum spuneam, oamenii astia stiu sa ia banii turistilor.
La Mui Ne s-a mai intamplat un curs de gatit. Plateai o suma pentru ca in 2 ore sa gatesti 2 feluri de mancare vietnameza. Eu nu am participat la curs, dar am participat la mancat sau mai bine zis mi-am dat silinta sa mananc pentru ca nu imi place sa irosesc mancarea....Nu pot sa imi dau cu parerea despre cum a fost cursul, dar pot spune ca dupa 40 de minute mancare a fost gata si ca nu a fost pe gustul meu. Colegii mei de calatorie au parut relativ multumiti ca au invatat deva nou...
Totusi nu regret oprirea la Mui Ne. Intalnirea cu marea a fost ca de fiecare data o incantare. Mi-am propus ca la un moment dat sa incerc sa ma joc cu vantul si cu valurile si mi-am intarit convingerea ca nordul Vietnamului e mai fain, ca oferta turistica, ca oameni, ca mancare, ca peisaje, ca tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu