O poveste de dragoste - Lindenfeld

Acesta scriere nu este despre film, ci despre locul care a fost satul Lindenfeld.

 

Am ajuns acolo pe jos, parcurgand 5 km de dealuri, paduri si poiene prin muntii Semenic, plecand din satul Poiana, drum extraordinar de frumos, dar solicitant. Dupa doua ore de marsaluit prin soarele de iunie, cand ne pierdusem rabdarea si energia, GPS-ul ne-a anuntat ca peste 2 curbe ajungem in sat. Cand am vazut primul morman de pietre, semn ca acolo a fost un zid, am stiut ca am ajuns (pentru ca alt indicator nu exista). Sub un tei ne-a intampinat singurul locuitor al satului, care a primit recunoscator un biscuite si a ramas melancolic sa priveasca apusul.

 

Ulita satului care urca abrupt in munte este flancata de ziduri de piatra din care cu greu mai poti recunoaste configuratia fostelor case, un colt de zid aici, o fundatie mai incolo, urmele unei ferestre sau ale unei usi.

 

Cele 2-3 case care mai sunt in picioare pastreaza urme vagi si triste ale vietii de odinioara. Mai persista cateva urme de civilizatie: o cana, o oala, o punga de H&M (pasamite amprente lasate de ciobanii care isi mai mana turmele pe dealul respectiv si se adapostesc acolo), o brazda de cartofi (bine ascunsa in spatele bisericii)

Pe langa zidurile si gardurile darapanate biserica completeaza peisajul pustiu. Dincolo de vegetatia care a crescut nestingherita acesta se inalta falnica inca. Am patruns infiorata in interiorul acesteia, in care doar clopotul, o cruce si o icoana mai amintesc de fostul lacas de cult.

Am continuat explorarea imprejurimilor, avand sentimente amestecate: curiozitate, frica, uimire, tristete, peste care plutea o liniste si o pace interioara, cum rar am trait...Peste deal am gasit cimitirul, cateva cruci de fier, fara insemne, fara a strajui morminte delimitate. Un loc haotic, la fel ca restul satului.

Trebuie sa recunosc ca Lindenfeld (Poiana cu Tei) este unul din cele mai deosebite locuri abandonate pe care le-am vizitat.

 Poate ca incet dar sigur, prin investitii private se poate repopula zona. Am vazut semne de traseu turistic si o casa in constructie. Daca satul Garana, si el in pericol de depopulare, a crescut datorita festivalului de jazz, poate ca si Lindenfeld va creste...

 P.S. Filmul cu acelasi nume nu are mai nimic in comun cu locurile de care va povestesc. Daca v-a placut filmul, mergeti si vizitati satul, iar daca nu v-a placut filmul, mergeti si vizitati satul!