Dincolo de nori, e o raza de lumina!
Dincolo de nori, e lumea mea!
Daca mi-ar fi spus cineva ca intr-o zi o sa pot sa vad practic trei tari intr-o zi, ca o sa iau pranzul in Franta, ca o sa vad costa Belgiei si ca o sa beau o cafea pe o insula in Olanda, nu as fi crezut.
Inca sunt cu capul in nori, desi de vreo saptamana am revenit cu picioarele pe pamant.
Daca ar fi sa fac un rezumat a ce s-a intamplat as spune asa: cinci ore de zbor, fotografie aeriana, Marea Nordului, coasta Frantei, Belgiei si Olandei, Rotterdam, insule, nori si apus de soare.
Eu mai zburasem odata si mai facusem fotografii, acum vreo 2 ani, timp de un ceas, deasupra Devei si Hunedoarei. Atunci am fost impresionata si cand am coborat eram transfigurata. Deci, cum s-ar spune, ar fi trebuit sa stiu ce ma asteapta. Ei bine, nu, nu am fost pregatita pentru experienta complexa pe care am trait-o timp de o zi intreaga: adrenalina, peisajul, povestile, senzatiile, munca m-au facut sa fiu in cer si la propriu si la figurat. La un moment dat m-am pierdut cu firea, nu stiam unde sa ma uit mai intai, in stanga sau in drepta, ce sa fotografiez prima data, pamantul sau marea.
Desi am avut un pilot extraordinar, care a cerut culoar de zbor jos, ca sa pot eu sa fotografiez, care a inclinat avionul ca sa am eu unghiuri bune, care a facut fata cu bine turbulentelor cand zburam desupra marii, am ametit, mi-a fost rau. Dar am ciulit in continuare urechile si am ascultat povestile locurilor, am fotografiat cu stomacul in gat, am nadusit urmarind orasele, florile, apele, uzinele de sub mine si incercand sa traiesc totul la maxim, pentru ca asa ceva este o ocazie unica in viata (sau poate nu...)
Cel mai mult m-a impresionat ca am intalnit un om tare mandru de tara lui, in ciuda faptului ca relieful este plat, in ciuda faptului ca au mai multa apa decat sol, in ciuda vremii mai mult ploiase, sau poate tocmai pentru asta...Povestea cu atata drag despre ce se poate face in Olanda si lauda fiecare oras, fiecare realizare civilizatoare, tot, tot.
Fascinant pentru mine a fost si faptul ca pentru unii oameni asta este un stil de viata: te sui in avionul tau propriu si personal, mergi la ski in Italia, iei pranzul in Franta si seara bei o bere cu prietenii in Belgia. Puteti inlocui activitatile si tarile cu ce visati voi. Sa faci plaja pe ce insula vrei tu se intampla in realitate, nu e doar o poveste la televizor. Si nu vorbesc aici de politicieni sau mafioti, ci pur si simplu de oameni simpli, ca mine si ca tine, dar care in loc sa colectioneze magneti de frigider, colectioneaza avioane :))))
Nu o sa va plictisesc cu "micile" detalii financiare sau cu efortul pe care il presupune obtinerea unui permis de pilot. O sa va spun ca timp de o zi am simtit, mai mult ca oricand, ca cineva acolo sus ma iubeste, ca pot sa vad, sa aud, sa simt, sa traiesc si sa obosesc intr-un mod extrem. Sunt multumita.
Dincolo de nori, e lumea mea!
Inca sunt cu capul in nori, desi de vreo saptamana am revenit cu picioarele pe pamant.
Eu mai zburasem odata si mai facusem fotografii, acum vreo 2 ani, timp de un ceas, deasupra Devei si Hunedoarei. Atunci am fost impresionata si cand am coborat eram transfigurata. Deci, cum s-ar spune, ar fi trebuit sa stiu ce ma asteapta. Ei bine, nu, nu am fost pregatita pentru experienta complexa pe care am trait-o timp de o zi intreaga: adrenalina, peisajul, povestile, senzatiile, munca m-au facut sa fiu in cer si la propriu si la figurat. La un moment dat m-am pierdut cu firea, nu stiam unde sa ma uit mai intai, in stanga sau in drepta, ce sa fotografiez prima data, pamantul sau marea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu