Salaj - locuri frumoase, oameni frumosi

Acesta nu este un post despre Romania in care se fura, despre satele fara curent, despre romanii care pleaca in Spania, despre tigani sau despre orice alte lucruri despre care ne place noua romanilor sa ne vaitam.
Acesta este un post despre ce este frumos in Romania, despre oamenii care fac lucruri frumoase in Romania.
Daca ma intrebai ieri unde este Jibou, nu stiam sa zic. Dar azi stiu pentru ca, asteptand trenul spre Zalau, am intalnit o batrana care mi-a oferit 2 pahare cu lapte din merindele pe care le ducea copiilor ei.
Daca ma intrebai ieri ce stiu eu despre Zalau sau despre Salaj, nu stiam mare lucru, dar azi am facut un maraton prin jumate de judet si m-am infiorat de emotie in fiecare sat in care m-am oprit cu fiecare persoana cu care am vorbit.
Stiati ca exista zona "salbatice" si, spre exemplu in Poic, in zilele noastre, oamenii isi ingroapa mortii in gradina din spatele casei si nu la cimitir?

Stiati ca in Iaz o fetita si-a convertit parintii sa nu darame casa in care a crescut-o bunica ei si sa o transforme in muzeu? Si chiar a reusit!

Stiati ca in Izer exista o doamna, mester popular, care, in ciuda handicapului motor pe care il are, lucreaza la razboi si vrea sa reabiliteze casa parinteasa si o casa a vecinilor?

Stiati ca in Buciumi, un batran de peste 80 de ani a fost de acord sa reabiliteze, cu sprijin financiar desigur, o camera din casa lui din 1928 si sa primeasca oaspeti acolo?

Stiati ca primarul din Pria nu si-a dat acordul pentru daramanrea unei gospodarii din 1914 si a dat proprietarilor un alt teren pentru constructie?

Si da, am vazut si lucruri negative: proprietari care au lasat case  in paragina pentru a putea construi ulterior, proprietari care au refuzat banii finantatorului pentru a reabilita vechea casa taraneasca si a o include intr-un circuit turistic, am trecut prin sate in care in ultimii 20 de ani nu a mai avut loc nicio nunta si niciun botez, catune care doar vara sunt populate, deoarece iarna batranii pleaca la copii la oras.

Dar nu despre ce nu se mai poate face nimic am vrut sa vorbesc aici. Ci despre oamenii care sfintesc locul. Despre oamenii, tineri si batrani, simplii sau cu carte, care cauta si gasesc solutii pentru a face ce la place, pentru a pastra locurile si lucrurile vechi si dragi lor. Despre oameni care fac in batatura lor tabere de pictura pe sticla, despre primari care se lupta cu prejudecatile locale, despre directori care au idei.

Romania rurala este foarte frumoasa, desi un pic trista.
Dar oricum, cand aveti ocazia, parasiti urbanul. O sa aveti suprize placute...

Eu am mers pe un pod dintr-un lemn si am descoperit multe berze cu pui pe stalpii de pe strada :)