America a fost pentru mine love at first sight inca din 2016 (vezi alte 17 articole despre USA aici), o minunata lume noua in care mi-am dorit sa revin chiar inainte de a pleca. Asa ca am calatorit peste ocean si de data asta cu ganduri de a cuceri atractii turistice, de a lua la picior multe locuri, de a bifa activitati inedite.
Primele zile le-am petrecut in Sneads Ferry, un orasel din Carolina de Nord, despre care nimeni nu stie nimic. In capul meu era doar un popas inainte de intalnire cu marile orase si nu credeam ca are ceva extraordinar de oferit.
Dar am ajuns la ocean. Cu ochii mijiti de nesomn, inca cu jet lag-ul in sistem, mi se parea o corvoada sa fac activitati turistice. Dar lumina, nisipul, apa, sunetul m-au trezit. Am inceput sa alerg, sa vad detalii, sa fac conexiuni neasteptate, sa simt altfel lucrurile.
.jpg)
In fiecare zi in care stat in zona am revenit la ocean. Am luat la pas plaja Topsail Beach de la nord la sud si imprejurimile, la diverse ore ale zilei. Ora in care spuma mareei lasa nori pufosi pe plaja a fost preferata mea.
La fel de mult (sau poate un pic mai mult) mi-a placut sa petrec rasaritul din ziua de Craciun. Culorile rasaritului sunt si mai faine cand iti bei cafeaua impreuna cu cei dragi. Si daca faci din asta un adevarat ritual cu masuta de cafea, prajituri, servetele, te poti simti cu adevarat special.
Am calatorit pe limba de pamant si am admirat casele de vacanta. Prefer oricand linistea fantomatica dintr-o statiune la malul apei in locul forfotei obisnuite dintr-o zi de vara.
La capetele insulei, cand limba de pamant se termina, se formeaza un fel de delta, iar peisajul se schimba. Flora, fauna, scoicile si chiar nisipul se transforma si capata forme inedite. In fiecare zi plimbarea se transforma intr-o adevarata cautare de comori.
Intr-una din zilele mele de pelerinaj la ocean am ajuns la Fort Macon State Park. In ziua respectiva am vazut efectiv oaceanul foarte putin, dar l-am simtit in forta cu care a modelat copacii, in nisipul de pe poteci, in modul cum a format mlastina.
M-am uitat pe harta si am ramas uimita cum s-a insinuat apa prin diverse canale, cum comunica uscatul cu oceanul si cat de frumos s-au sculptat lacurile dimprejur.
Am fost la ocean sau oceanul a venit spre mine. Nu stiu care varianta e cea corecta, dar stiu ca mi-a tihnit la final de an 2023 si mi-am luat energie pentru 2024. Oceanul este liniste si forta in acelasi timp, este mangaiere si agitatie, este un paradox. Cu siguranta nu voi mai subestima orasele mici, mai ales daca sunt langa apa, locuri fara un marketing bun si voi merge cu inima deschisa acolo unde ma duce drumul.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu