24 octombrie 2014. Dupa amiaza cenusie de toamna. Pe drumurile patriei masina ajunge la o rascruce de drumuri: Soimus vs Lipova Centru. Nu mi-ar strica o cafea scurta intr-un bar din centru, mi-am zis, ocoling o groapa prin dreapta si un canal prin stanga.
Drumul spre centru s-a aratat pavat cu bune intentii, dar nu si cu asfalt si astfel am inaintat spre centru, spre centrul unui oras din trecut, cu aer de targusor interbelic.
De-o parte si de alta a ulitei (caci nu ii putem spune strada) stateau aliniate cladiri cu arhitecturi trecute, amintind de fala de odinioara a orasului.
Am parcat masina in buricul targului, cum se spune, si am luat-o la pas, in explorare. Primul lucru care mi-a atras atentia a fust turnul bisericii Adormirea Maicii Domnului, minunat monument de arta veche romaneasca. Biserica nu era deschisa, dar am putut admira ceasul solar, insemnele martor de pe peretii exteriori si crucile.
Intorcand din nou privirea spre oras, in ciuda forfotei, mi s-a parut ca timpul a stat pe loc. Am inchis o clipa ochii si mi-am inchipuit ca prin baltile din centrul orasului trec carute si sarete, nu masini.
Am continuat plimbarea in ciuda drumurilor desfundate si a insemnelor stradale vechi de cand lumea, ruginite si mancate de vreme. Sau poate tocmai de aceea....
M-am infiorat trecand pe langa cladiri in care s-a scris istorie si de care acum lumea a uitat, ruinandu-se pe zi ce trece.
Orasul a continuat sa ma suprinda cu magazinele, barurile, florariile, posta, primaria, spitalul, fiecare afisand firme diferite, care de care mai disco, mai irish pub, wild wild west sau comunist style.
Avand pe retina frontispiciul unei frumoase cladiri istorice ce se oglindea in una din multele balti din drum, l-am lasat in continuare pe Nicolae Balcescu sa astepte la rascruce niste vremuri mai bune pentru Lipova si am parasit orasul.
Iar Lipova nu este decat unul din orasele cu istorie veche care se sting incet incet, netinand pasul cu minunile secolului....
P.S. Ghivechiul cu flori din fata primariei era "neranduit", vorba unei batrane de-a locului
Drumul spre centru s-a aratat pavat cu bune intentii, dar nu si cu asfalt si astfel am inaintat spre centru, spre centrul unui oras din trecut, cu aer de targusor interbelic.
Am parcat masina in buricul targului, cum se spune, si am luat-o la pas, in explorare. Primul lucru care mi-a atras atentia a fust turnul bisericii Adormirea Maicii Domnului, minunat monument de arta veche romaneasca. Biserica nu era deschisa, dar am putut admira ceasul solar, insemnele martor de pe peretii exteriori si crucile.
Intorcand din nou privirea spre oras, in ciuda forfotei, mi s-a parut ca timpul a stat pe loc. Am inchis o clipa ochii si mi-am inchipuit ca prin baltile din centrul orasului trec carute si sarete, nu masini.
P.S. Ghivechiul cu flori din fata primariei era "neranduit", vorba unei batrane de-a locului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu