Aceasta postare este tot despre o calatorie. O calatorie interioara i-as putea spune. Este vorba despre drumul meu de la un concept fotografic la o expozitie.
Acest drum a inceput cu o fotografie...un barbat...un loc...si pur si simplu am vazut fotografia. Am continuat, fara sa stiu, o idee care incoltea incet, incet in subconstientul meu. Nu stiu la a cata fotografie, poate a treia, poate a patra, am inceput sa imi dau seama ca am ceva de spus. Si ca trebuie sa muncesc. Am inceput sa ma documentez ca sa pot pune in fotografie ceva ce era in mintea si in sufletul meu. La niciun curs de fotografie si in niciun tutorial nu ti se spune cum sa faci, care este calea de la o simpla fotografie, la un eseu fotografic si apoi la o expozitie.
Acum un an si ceva s-a nascut ceea ce avea sa se numeasca Dominatrix. A crescut pas cu pas si a depasit toate obstacolele: lipsa mea de experienta, lipsa de incredere in fortele proprii, lipsa de implicare a celor carora le-am cerut ajutorul, lipsa resurselor financiare etc. A fost greu, dar frumos. Am avut alaturi de mine oameni care m-am incurajat, care au crezut in mine, care au inteles manifestul meu artistic. Modelele masculine pe care le-am avut au fost minunate, niste oameni extraordinar de frumosi. Si nu ma refer aici la fizic, pentru ca sunt oameni normali, unii cu burta, altii cu chelie, unii scunzi, altii fara un tonus muscular deosebit. Ma refer la faptul ca au incredere in ei, nu le e frica sa isi dezvaluie sensibilitatea si nu sunt vulnerabili atunci cand sunt goi.
Sunt foarte multe lucruri de spus, as putea scrie o carte despre Dominatrix. Despre acest proiect in care am descoperit locatii in Bucuresti care sunt frumoase, pline de potential, dar total parasite. Despre cum am mers in aceste locuri cu frica in san, cu spraiul cu piper in buzunar si cu gear-ul lipit de corp de frica sa nu mi-l fure. Despre cum iti este frica mai mult pentru modelul cu care esti, decat pentru propria persoana. Despre cum este sa fotografiezi nuduri la -5 grade sau la 35 de grade. Despre rabdare, despre perseverenta, despre comunicare, despre prietenie, despre implicare, despre curaj, despre visare, despre efort, despre incredere, despre foarte multa munca.
Dupa ce a fost prezentata prima data la PhotoRomania, Dominatrix este acum in Bucuresti, la Alchemia. Veniti joi, 12 septembie, pe la 20.00, pe Calea Mosilor 95, sa vedeti rezultatul unui an de munca: 26 de imagini care spun o poveste despre vulnerabilitatea masculina.
Pe site-ul meu gasiti mai multe povesti, iar daca va place cum povestesc eu, dati-mi voie sa traspun in fotografie si povestea voastra. :)
Acum un an si ceva s-a nascut ceea ce avea sa se numeasca Dominatrix. A crescut pas cu pas si a depasit toate obstacolele: lipsa mea de experienta, lipsa de incredere in fortele proprii, lipsa de implicare a celor carora le-am cerut ajutorul, lipsa resurselor financiare etc. A fost greu, dar frumos. Am avut alaturi de mine oameni care m-am incurajat, care au crezut in mine, care au inteles manifestul meu artistic. Modelele masculine pe care le-am avut au fost minunate, niste oameni extraordinar de frumosi. Si nu ma refer aici la fizic, pentru ca sunt oameni normali, unii cu burta, altii cu chelie, unii scunzi, altii fara un tonus muscular deosebit. Ma refer la faptul ca au incredere in ei, nu le e frica sa isi dezvaluie sensibilitatea si nu sunt vulnerabili atunci cand sunt goi.
Pe site-ul meu gasiti mai multe povesti, iar daca va place cum povestesc eu, dati-mi voie sa traspun in fotografie si povestea voastra. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu