miercuri, 3 iunie 2009

Olanda - Hi! I am high!

Aceasta a fost starea mea în acestă vacanţă. Nu spun mai mult, decât că space cake-urile sunt geniale! Ah...şi să menţionez şi white widow....

Cu ce să încep? Cu autostrăzile impecabile? Cu casele de îţi vedea să plângi langă ele de frumoase ce erau şi pe afară şi pe dinăuntru?
Mai bine să încep cu începutul: prima mea zi din vacanţa în Olanda am petrecut-o în....Belgia :) în Antwerp. Ce credeţi voi că este clădirea asta?

GARA!!!! O gară cu o arhitectură incredibilă şi modernă - trenuri pe 4 nivele.

Dacă nu eşti impresionat de asta, te muţi un pic mai la stânga şi dai de Muzeul Diamantelor, unde poţi să spargi un seif şi să pleci cu diamantul. (HEHE - în joc carevasazică, nu în realitate). Tot acolo dai de un nene care face demonstraţie cum prelucrează diamentele, doar că nu zice decât în limba lor.... După asta, dacă nu te împotmoleşti (ca mine) în fiecare magazin de ţoale de pe bulevard dai de Casa lui Rubens. Care este must to see! După toate astea, ca o domnişoară ce mă aflu, nu puteam rata Muzeul Modei, unde am văzut o expoziţie temporară de rochii de hârtie. Ştiaţi că în Brazilia morţii sunt îmbrăcaţi în haine de hârtie, lucrate ca să pară foarte luxoase? Eu nu. Ah, tre să spun încă ceva despre acest oraş foarte celebru şi foarte frumos: am mâncat cei mai răi cartofi prăjiţi ever!

A urmat Amsterdam. În câteva cuvinte: piaţa de flori, cartierul roşu, casele de pe canele. Am început (ceea ce vă recomand şi vouă) cu o plimbare cu vaporul pe Canalul Bărbaţilor. Este ieftin şi e foarte instructiv, afli ce ai de vizitat, câteva cuvinte despre diverse bărci, case, canale. După plimbarea cu barca am luat-o la picior ca să aprofundez. Şi nimic nu a fost cum mi-am închipuit sau cum am citit în diverse locuri: piaţa de flori este mult mai impresionantă decât credeam, iar Cartierul Roşu este mult mai jalnic decât speram. Am o veste proastă pentru toţi cei care pun semnul egal între Amsterdam şi Cartierul Roşu: ceea ce vezi acolo este infiorător şi nu mă refer la coffeshop-uri sau la sexshop-uri, ci la femeile din vitrine. Deci treaba e cam aşa: un metru pătrat de gresie (de obicei o culoare murdară), un scaun, un calorifer, uneori un casetofon, uneori o etajeră cu cosmetice....şi femeia slabă, grasă, tânără, bătrână, albă, neagră, blondă, brună, uneori zâmbitoare, de multe ori blazată. Totul rece, nimic să te atragă, o canapea, o pernuţă. Oh, uneori se vedea şi hidrantul în vitrină. Nici nu îmi pot închipui ce e în spate, acolo unde se întâmplă acţiunea...

Şi acum urmează partea cu coffeshop-urile. Sunt multe şi nenumărate. Şi cu marfă multă şi nebănuită. Trebuie intrat şi studiat pe îndelete şi marfa şi preţul. Experimentul este drumul către cunoaştere. Profund, nu?

După ce m-am trezit am fost la...aaaaa.....ah da....la mori şi la mare. Adica la Zaan şi la Haga. Păi aici ar fi de spus că am vizitat una din cele 13 mori şi am primit informaţii în română!!!! Ce ziceţi de asemenea turism? Zaan este la 20 km de Amsterdam, şi dacă nu aţi văzut mori decât pe magneţii de frigider, nu rataţi.
La Haga a fost superb. M-am rătăcit. Dar tot răul e spre bine: am prins un apus de soare fix pe Marea Nordului. În care am intrat cu picioarele desigur şi de unde am cules şi scoici şi am mâncat şi peşte (dar ăsta nu garantez ca era fix de acolo).

Cireaşa de pe tort: SAFARI! Da, aţi citit bine. Safari în Olanda. Adică animale libere într-un parc şi tu te poţi plimba, pe barba ta desigur, pe jos, cu maşina şi cu vaporaşul. Totul la fabulosul preţ de 20 euro. Trebuie să menţionez că am condus. Cu 10 la oră. Şi m-am oprit să las să trecă o capră. Şi m-am oprit şi las să vină girafa să amuşine maşina. Vorbesc serios, nu sunt high :)) O asemenea înfrăţire între oameni şi natură nu am mai văzut. Grădinile zoologice sunt o ruşine! Nu ştiu câte hectare aveau la dispoziţie animalele şi păsările astea, dar categoric aveau senzaţia de libertate.
Concluzia: a fost o vacanţa plină de experimente culinare şi nu numai ;), de învăţare (nici nu am înşiruit aici câte locuri/muzee am vizitat), de relaxare şi nu în ultimul rând de soare.

P.S. Voi să vă faceţi timp să mergeţi cu bicicleta, nu ca mine. Aş fi vrut să pun fundul în şa şi să simt vântul ăla al lor de învârte morile.

Un comentariu: