Impresiile unui fotograf amotor

Nu, nu este o greseala de ortografie. Acum scriu despre impresiile unui fotograf amotor (desi este valabil si daca citesti amator). Eu nu am motor, dar am calatorit in ultima perioada destul de mult cu motorul.

Fotograful din mine s-a simtit in multe feluri: curios, nerabdator, placut suprins,  frustrat (de cele mai multe ori), satisfacut (I am adrenaline addicted), obosit  si in multe alte feluri (as avea o lista lunga de injuraturi de enumerat aici)
Cum e sa fii fotograf pe motor? Este in multe feluri si in acelasi timp nu e nicicum!
Nu ai altceva de facut decat sa stai. Si sa fii atent la drum. Si sa te concentrezi: sa nu te inclini odata cu pilotul, sa te ridici la gropi (sa nu iti inghiti limba si sa nu iti vomiti matele daca iei un damb sau o groapa). Si sa astepti o pauza, in care poate o sa ai un subiect bun de pozat...

(Castelul Banloc)

In acelasi timp nu poti doar sa stai, sa fii atent la drum, sa te concentrezi si sa astepti cuminte pauza. Pentru ca esti bombardat. Toate simturile iti sunt asaltate: simti vantul, auzi zgomotele soselei, mirosi asfaltul ud, pamantul reavan, balegile din drum, simti cum incet, incet o durere iti urca pe picior, apoi pe sold si se localizeaza comod in coloana vertebrala, vezi peisajul care este atotcuprinzator, foarte aproape de tine, il poti atinge, este colorat si plin de viata. Este ca si cum ai vedea fotografii 3D, ba nu, 7D!
Daca totusi nu esti mort de oboseala si de amorteala cand te dai jos de pe motor si daca nu iti e peste mana sa iti dezlegi rucsacul foto (foarte bine ancorat, ca sa nu pateasca ceva) poti fotografia lucruri inedite cand calatoresti cu motorul:

(Poveste de dragoste pe barajul Mihailesti -jud Hunedoara, neconstruit inca)

Daca esti un fotograf suficient de nebun poti face fotografii chiar pe motor, din mers (si eu sunt, slava Domnului!!!):
- fotografii cu iphone-ul (la 160km/h),

- selfie (ca tot e la moda)

-sau chiar fotografii cu DSLR-ul (din spate, din fata, dintr-o parte...ahhh, mana mea).

Mersul cu motorul iti poate oferi si suprize placute: intalnirea cu alti oameni  "nebuni", care sar damburi foarte inalte la nici un metru de tine (care te fac sa iti inghiti rasuflarea, odata cu norul de praf starnit de nebun)

Concluzia? Nu stiu daca pot targe o concluzie...Dar ideea principala este ca fotografului ii sta bine cu drumul. Indiferent de mijlocul de locomotie. Cu motorul nu stiu daca este mai greu sau mai usor decat cu trenul, masina, vaporul sau avionul, dar exista un anumit farmec (sau masochism ar spune unii...).
Totusi eu prefer sa fotografiez pe jos, la pas domol, dar daca voi mai avea ocazia, voi mai fotografia si din fuga calului putere.