BMW Welt - lumea BMW calumea

Auzisem ca exista un muzeu al celor de la BMW, dar desi am fost de 2 ori la Munchen, nu am avut niciodata curiozitatea sa il vizitez. Ce ar fi putut sa expuna? Cateva tipuri de masini, motoare...

Ei bine, l-am vizitat si am stat o zi intreaga!

Am fost mai intai la BMW Welt - un fel de showroom, doar ca mult mai...fabulos. Incepand cu arhitectura cladirii, continuand cu modul de expunere, cu nivelul de interactivitate si terminand cu facilitati gen restaurant, cafenenea, shop.

Intr-o hala imensa, aranjata foarte sic, traversata de o pasarela, se foiau o multime de oameni si de copii: unii probau masini sau motoare - de la noua serie 1 la Vision, altii se pozau langa ele, altii vizitau zona de design (sa ne intelegem: masinile nu erau expuse asa, pur si simplu, era si o expozitie de mobila si de sculpturi futuriste), copiii erau in zona de interactivitate, iar oamenii mari in zona de simulari - functionarea motorului cu injectie, twinturbo, aerodinamicitate, x-drive, nightvision si multe altele. Eu am auzit tot timpul o voce: "Apasa-l!Apasa-l!" si m-am invartit pe la toate aparatele si am testat toate butoanele.

Dupa ce am ramas cu gura cascata si dupa ce am inghitit in sec de mai multe ori privind luxul si bunul gust, am trecut strada catre muzeul BMW. Acolo ma asteptau alte surprize...

Modele expuse la intrare

Model Vision i8

BMW Welt - privire de ansamblu

Sculptura gastronomica

Dincolo de bijuteriile expuse - masini din 1930 incoace - muzeul are un mod de expunere cu adevarat deosebit. Desi patrimoniul expus era foarte bogat si masiv - zeci de masini, motoare, medalii, procese de fabricatie etc, spatiul este foarte bine folosit, nu este aglomerat si te poti plimba printre exponate ca pe bulevard. Masinile sunt asezate pe podea, suprapuse pe verticala, ca in lift, agatate pe pereti, siglele coboara din tavan, reclame vechi si noi se rotesc pe panouri pe pereti, LCD-urile prezinta curse istorice, totul cu o precizie germana. Fiecare exponat are o poveste pe care o poti auzi daca te asezi intr-un anume loc, altfel nu esti ametit de detalii pe care nu vrei sa le stii.

Model sport din 1930

Motor in stea

Interior de masina din 1936

Seria 3 - seria 7 (1975-1977)

Sigle

Dar cel mai tare si mai tare nu m-au impresionat masinile de raliu, sau masinile concept Z9 GT sau Vision i3 si i8 ci un model din 2011 care copiaza un model din 1936 - BMW 328, respectand principiile vechi dar folosind materiale moderne.

Asa cum spun chiar ei:"There is no limit to imagination..."

BMW 328 si sora ei mai mare

Am obosit plimbandu-ma prin muzeu, mi-a trecut si de foame si de sete si m-a prins si noaptea.

Nu cred ca arata mai bine, dar sunt curioasa cum arata muzeul Mercedes de la Stuttgart....

Ravello - iarna la Marea Tireniana

Trebuie sa recunosc ca nu stiam de existenta acestei mari. Nu stiam nici cum e la mare in luna decembrie. Nu stiam nici cum e sa fii la mare si la munte in acelasi timp, sa fie soare iar peste o ora sa fie furtuna si sa fie frig, sa vezi flori, portocali si mandarini plini de rod.Ravello este locul in care se intampla toate astea. Cand te trezesti dimineata, de la fereastra camerei de hotel vezi rasaritul si marea agitata. Cand iesi din hotel vezi muntele cu case sapate in stanca si cu gradini terasate. Cand te plimbi pe strazile (ulitele) orasului vezi vile vechi, biserici maure, vegetatie luxurianta. In extrasezon nu sunt prea multe hoteluri deschise, nici restaurante, deci nici turisti.
Si linistea are frumusetea ei ...Ravello, prin maretia si simplitatea lui castiga in fata marilor capitale ale Europei.

Poiana Brasov - pretul pentru 20km de partii

1 decembrie 2009 - Poiana Brasov - vf Postavaru

Traseu pe poteca, prin padure, prin poieni....aer curat, liniste. Muntele era minunat, iar partiile aratau cam asa.
3 dec 2011 - Poiana Brasov - vf Postavaru

Padurea este distrusa. Muntele e negru, cu pietrele si radacinile rascolite, la vedere.

Am ajuns in varf si anul asta, dar pe partiile de ski. Nu am mai regasit traseul, nu am mai recunoscut peisajul. Cu un ochi am plans si cu un ochi am ras. M-am cutremurat vazand utilajele mutiland muntele, dar m-am bucurat putin la gandul ca poate pe termen lung aceste sacrificii vor folosi turismului si bugetului local.Am urcat pe munte ferindu-ma de masini (tractoare, basculante, dar si turisti care isi turau SUV-urile). Iar cand nu auzeam zgomot de masini, auzeam muntele (si nu glumesc). Am avut senzatia ca muntele plangea - alunecau pietre, trosneau copaci, fasaiau frunze. Dupa ce am urcat jumatate de traseu am inlemnit. In munte a fost facuta o gaura care acum este un lac, care va fi folosit pentru zapada artificiala. Partiile Lupului, Sulinar, Drumul Rosu, Kanzel, Ruia, Subteleferic, Bradul si Stadion iarna vor arata vesnic albe...Progresul cere sacrificii. Dar oare chiar atat de mari?
P.S. Zone din muntele Postavaru sunt declarate arii protejate. Ce se zvonea acum 1 an, gasiti aici